Centrale Termice Electrice

1. Istoria Centralelor Electrice.

Raspunsul la intrebarea cine a inventat incalzirea independenta a apei incepe din jurul anului 1850 ca un experiment care a fost creat in care ambele apa si baia, pe partea de dedesubt, au fost încălzite prin jeturi de gaze. Un englez Benjamin Maughan, in anul 1868 a inventat prima încălzire independentă de apă instantanee denumit "Gheizer", un dispozitiv in care apa era incalzita si apoi transportata la baie. Acest dispozitiv a fost cunoscut a fi destul de periculos.

Inventia lui Maughn a fost influentata ca designe de un inginer mecanic norvegian cu numele Edwin Ruud, care a imigrat la Pittsburg. Ruud care a inventat boilerul electric (Depozit automat) în 1889, a fondat Manufacturing Company Ruud, care este încă în funcţiune si astazi.

Boilerul este încă uneori menţionată ca un gheizer în Regatul Unit. Alţi termeni includ: un cazan de apă electric.

Există diferite tipuri de încălzire a apei. Cele mai frecvente incalzitoare sunt cele cu stocare a apei. Incalzitoarele de apa instantaneu (tankless) sunt mai noi pe piata.

2. Centralele Termice Electrice

2.1. Introducere

Fatã de celelelte tipuri de încãlzire, încãlzirea electricã oferã avantaje însemnate:

- costuri de investiþie reduse

- costuri de instalaþie si montaj reduse

- nu existã costuri de depozitare pentru agentul termic

- nu se pune problema aprovizionãrii combustibilului,

- costurile de întretinere sunt reduse,

- nu este nevoie de curãtirea cazanului sau a tancului de motorinã,

- se poate monta simplu în casele existente,

- nuse existã miros neplãcut si gaze arse,

- nu existã pericol de scurgere de gaz sau de motorinã.

Importanta încãlzirii electrice este din ce în ce mai mare în cazul clãdirilor noi care au pierderi de energie reduse.

În clãdirile noi, având izolatie termicã continuu îmbunãtãtitã, este nevoie de putere termicã din ce în ce mai redusã. În asemenea cazuri, un aparat cu putere termicã maximã de 9 sau 12 kW este destul pentru încãlzirea unei locuinte de 100 m2. Ceea-ce înseamnã, cã în perioada de încãlzire este nevoie în mediu de maxim 6 – 10 kW putere de încãlzire. Aceastã putere poate fi obtinutã mult mai rentabil pe cale electricã, deoarece chiar si cele mai mici cazane cu combustibil lichid sau gazos au puterea minimã mult peste aceastã valoare, astfel se va plãti în zadar puterea mare instalatã.

Chiar si locatarii caselor de constructie mai veche se pot gândi la încãlzire electricã. În

aceste cazuri - de ex. la o locuintã cu o suprafatã de 50 m2 - puterea termicã de 6 - 9 kW este suficientã, la 100 m2 puterea de 12 - 15 kW.

Aparatele electrice consumã curent doar atunci când estenevoie de cãldurã. Aparatele electrice funcþioneazã totdeauna cu randamentul maxim. Încãlzirea electricã poate fi

combinatã si cu alte tipuri de încãlzire care de ex. sunt mai rentabile în anumite

perioade (de ex. sisteme solare, sobe de teracotã, etc).

2.2. Încãlzirea electricã în practicã

Încãlzirea electricã se poate utiliza pentru încãlzirea prin pardosealã radiantã sau cu radiatoare a locuinþelor, sau a caselor cu mai multe apartamente. Încãlzire economicã se poate face în primul rând la casele de sfârsit de sãptãmânã sau la cabane.

Este interesantã încãlzirea acelor anexe la clãdiri zidite ulterior, care nu se pot conecta fãrã probleme la sistemul de încãlzire existent. O altã aplicaþie este încãlzirea în timpul verii a bãilor care de obicei sunt încãlzite traditional.

Încãlzirea electricã se poate utiliza fãrã probleme în toate aceste aplicatii, deoarece datoritã dimensiunilor de gabarit reduse care rezultã din constructia compactã si a silenþiozitãtii ele se pot monta oriunde, chiar si în spatiul locativ. Adâncimea redusã oferã posibilitatea instalãrii în perete, astfel necesarul despatiu de montaj este întradevãr foarte redus.

Reglajul de temperaturã integrat în aparat poate fi corelat cu un sistem de automatizare cu comandã de la temperatura camerei (termostat de camerã).

Manopera de instalare a unei încãlziri electrice se reduce la realizarea conexiunilor electrice si la racordarea tubulaturii pardoselli radiante, sau a tevilor de radiator. Aceasta înseamnã cost de manoperã si de materiale minim.

2.3. Mod de functionare

Apa absorbitã prin stutul de absorbþie al pompei cu motor sferic pãtrunde prin rotor în spatiul mãrit din carcasa pompã. Aici sunt amplasate rezistentele de încãlzire electrice, care încãlzesc apa. Rezistentele fiind situate deasupra rotorului, unde apa este încã foarte turbulentã, astfel transmiterea cãldurii este foarte eficientã.

Apa încãlzitã iese pe stutul situat în partea superioarã a ansamblului. În punctul cel mai

superior al ansamblului pompã-schimbãtor electric unde este motat un dezaerator automat si un ventil de siguranþã la suprapresiune. Vasul de expansiune închis, cu membranã, este racordat în gaura filetatã special prevãzutã pentru acest scop.

În cutia de reglaj este integrat un limitator de protectie la supratemperaturã si un sistem complet de automatizare electronic, care asigurã comutarea silentioasã a rezistentelor electrice, reglajul temperaturii tur si circulatia aditionalã a pompei, oferind totodatã o protectie sigurã împotriva supraîncãlzirii.