Electrofiltre

1. INTRODUCERE

1.1. MEMORIU JUSTIFICATIV

Majoritatea termocentralelor mari din tara noastra dateaza din perioada în care, dispersia gazelor de ardere prin cosuri de fum înalte, era considerata ca un mijloc eficient si suficient pentru protectia calitatii vietii si a mediului înconjurator. Înaltimea cosurilor de fum era astfel calculata, încât emisiile de gaze si pulberi sa nu depaseasca normativele în vigoare din perioada respectiva.

Dispersia emisiilor poluante pe suprafete mari de teren însemna, de fapt, reducerea concentratiilor pe unitatea de suprafata, nu si reducerea cantitativa a acestora la iesirea pe cos. Fenomenul de poluare produs de termocentrale a fost accentuat de calitatea slaba a carbunilor, a echipamentelor de ardere si a celor de purificare a gazelor de ardere. În acest fel, pentru fiecare kilowat de electricitate produs, termocentralele românesti au emis în atmosfera cantitati duble de gaze de ardere incarcate cu dioxid de carbon, oxizi de azot si sulf si diferite pulberi (metale grele, cenusi zburatoare etc).

Cosurile de fum reprezinta "sursele înalte" de poluare ale mediului în timp ce haldele de cenusa "sursele joase". Sursele înalte evacueaza în atmosfera cantitati mari de poluanti gazosi, pulberi metalice si cenusi zburatoare. Poluantii de acest gen sunt dispersati pe distante mari, functie de înaltimea cosului, viteza gazelor la iesirea de pe cos, directia si intensitatea curentilor de aer. Efectul major al surselor joase, reprezentate de haldele de cenusa, asupra mediului înconjurator îl constituie însusi materialul depus în astfel de depozite si anume, cenusa. Ambele surse actioneaza împreuna, influenta lor asupra mediului înconjurator cumulându-se.

Emisia unui cos de termocentrala nu este omogena ci este compusa din particule solide si componenti gazosi, iar pe parcursul difuziei turbulente din atmosfera, în prezenta umiditatii, procesele de sedimentare se vor suprapune cu cele de reactie. Emisiile surselor înalte sunt continue si relativ uniforme spre deosebire de cele ale surselor joase, care se produc intermitent. Aceste emisii, prin caracterul lor complex, determina poluarea atmosferei înconjuratoare cu gaze de ardere si particule diverse.

Înaltimea mare a cosurilor de evacuare are drept consecinta dispersia poluantilor pe distante mari si chiar foarte mari (20-25 km) fata de termocentrala, poluarea fiind în acest caz spatiala. Poluarea spatiala, determinata de gazele de ardere, are ca efect cresterea concentratiei CO2 si SO2 din atmosfera. Poluarea spatiala produsa de termocentralele pe carbune poate deveni în prima instanta poluare transfrontaliera. Rezultatul imediat al poluarii spatiale este alterarea calitatii aerului si a unor proprietati ale apei. La nivelul solului, efectele acestui tip de poluare nu sunt imediate, întrucât acest component al mediului înconjurator are capacitatea de a stoca diversi poluanti si de a le contracara actiunea. De asemenea, concentratia diferitilor poluanti se poate modifica in timp, aceasta putand deveni mai mare datorita acumularii sau, din contra mai mica atunci cand levigarea este mai mare decat acumularea diferitilor poluanti in partea superioara a solului.

Spre deosebire de cosul termocentralelor, haldele de cenusa contribuie la poluarea locala a mediului ambiant, compartimentul cel mai afectat fiind solul. Constructia haldelor de cenusa are ca efect distrugerea solurilor pe o suprafata cel putin echivalenta cu cea a haldelor si antropizarea celor din jur pe circa 20-30% din suprafata aferenta haldei. Spre deosebire de poluarea spatiala, acest tip de poluare are un efect imediat si total asupra solurilor. Utilajele terasiere grele, utilizate la constructia haldelor, pot distruge definitiv solurile în doar câteva zile. Poluarea produsa de haldele de cenusa nu înceteaza în momentul finalizarii constructiei, ci aceasta poate continua pe toata durata de functionare a depozitului.

Poluarea produsa de termocentrale se poate clasifica si dupa modul de manifestare al agentilor poluanti asupra starii de calitate a solurilor. Din acest punct de vedere poluarea poate fi: fizica sau chimica. Poluarea fizica a solurilor consta în toate acele actiuni care determina modificarea uneia sau mai multor proprietati fizice: granulometrie, densitate, porozitate, continut de material scheletic. Poluarea chimica poate determina: modificarea reactiei substratului, a continutului de materie organica,microelemente, saruri etc.

Poluarea fizica generata de termocentralele pe carbune este cea mai grava forma de poluare a solurilor, efectele acestui tip de poluare putand fi totale sau partiale. Efectul total al poluarii fizice asupra solurilor se materializeaza prin distrugerea acestora odata cu constructia centralelor si a haldelor de cenusa. Solurile aferente constructiei haldelor sunt pierdute definitiv pentru societate, scoaterea terenurilor din circuitul agricol venind în totala contradictie cu dezvoltarea durabila a economiei fiecarei tari. Desigur, în actuala etapa economica, constructia haldelor de cenusa este un rau necesar si de aceea, pentru acestea, vor fi destinate doar acele suprafete de teren improprii desfasurarii productiei agricole. Efectele partiale constau în transformarea învelisului natural de soluri în protosoluri antropice. Astfel de soluri apar în incinta termocentralelor si în jurul haldelor de cenusa.

O alta forma a poluarii fizice este modificarea compozitiei texturale a solurilor încarcate cu particule de cenusa. De asemenea, în incinta multor termocentrale terenurile sunt ocupate nejustificat de cantitati mari de materiale ce pot fi valorificate. Poluarea fizica are o arie de extindere mai mica decât cea chimica, însa efectele acesteia sunt cu mult mai mari si imediate.

Poluarea chimica a solurilor este cauzata deopotriva atât de sursele înalte cât si de cele joase. Astfel, emisiile surselor înalte pot provoca acidifierea solurilor si încarcarea lor cu metale grele si cenusa. Sursele joase, datorita infiltratiilor prin fundamentul haldelor si prin peretii lor laterali, pot provoca alcalizarea si înmlastinirea solurilor din jur. În consecinta, cele doua surse au o actiune antagonista asupra reactiei solurilor, în timp ce sursele înalte provoaca scaderea reactiei, cele joase determina cresterea acestei caracteristici.