Elemetele sistemelor de reglare automată

Capitolul I:TRADUCTOARE:

I.1.Structura generală a unui traductor:

În practică şi în tehnica automatizărilor,în vederea mărimilor fizice care intervin într-un proces tehnologic, se procedează, aproape în toate cazurile , la convertirea acestora în mărimi de altă natură fizică care pot fi mai uşor utilizate în sisitemele de automatizare.

Elementul SRA care permite convertirea unei mărimi fizice, de regulă, neelectrică, într-o altă mărime fizică, de regulă, electrică sau mecanică , mărime care este dependentă de prima, în scopul utilizării acesteia din urmă într-un sistem de prelucrare a datelor, se numeşte traductor.

Deşi există o mare diversitate de traductoare, schema general a unui traductor este dată în figura 1.1 şi cuprinde următorele elemente:

-un element sensibil, ES, denumit şi senzor, detector sau captor, care sesizează variaţiile mărimii fizice x şi o transformă într-o mărime intermediară, , de altă natură fizică (de obicei, o deplasare liniară sau unghiulară sau de natură electrică: t.e.m. sau variaţie de rezistenţă capacitate sau inductivitate) ;

-un element de legătură, ELT, care paote fi şi un convertoe, care asigură transmiterea semnalului , sub forma transformată către adaptor;

-un adaptor , A, care converteşte semnalul primit şi îl adaptează cerinţelor impuse de utilizarea sa în schema de automatizare.Semnalul y de la ieşirea din adaptor, este, de regulă, un semnal unificta;

-o sursă exterior de energie, SAE, necesară adaptorului A la convertirea semnalului şi a elementului sensibil ES pentru detectarea şi convertirea mărimii măsurate x.

X y

Fig. 1.1 Schema general a unui traductor

I.2.Caracteristicile generale ale traductoarelor:

Performanţele unui traductor sunt legate în special de modul în care acesta realizează legătura dintre semnalul de intrare,adică mărimea măsurată şi semnalul de ieşire.

Caracteristicile unui traductor pot fi analizate în două situatii distincte:

- în regim staţionar de funcţionare;

-în regim dinamic de funcţionare;

În cazul regimului staţionar, denumit şi regim static, permanent, stabilizat sau netranzitoriu, mărimea fizică măsurată, adică semnalul de intrare în traductor, are o valoare constant în timp, iar semnalul de ieşire al traductorului are valoarea corespunzătoare acestei valori.

În cazul regimului dinamic, denumit şi regim nestaţionar, nepermanent, nestabilizat sau tranzitoriu, semnalul de intrare în traductor are variaţii în timp, iar semnalul de ieşire, are , de asemenea, variaţii in timp.

Din punct de vedere practic , regimul dinamic de funcţionare a traductoarelor are o importanţă mare în cazul automatizării proceselor.

Caracteristici statice:

Caracteristica statică a unui traductor este exprimată prin dependenţa analitică dintre mărimea de ieşire y şi mărimea de intrare x, care sunt de natură diferită şi care se exprimă prin relaţia generală:

Relaţia este stabilă şi este valabilă numai în condiţiile în care mărimea de intrare x este constant în timp.