Exploatarea, întreținerea și repararea echipamentelor electrice din instalații

A. GENERALITĂŢI

În cadrul întreprinderilor industriale, echipamentul electric, prin folosirea sa, suferă un proces de uzură fizică sub acţiunea factorilor mecanici, termici, chimici etc. şi a factorilor naturali. Uzura poate fi:

- normală, ca urmare a unei exploatări de lungă durată a utilajului;

- de avarie, ca urmare a unor defecţiuni grave petrecute fie la

echipament (ruperea paletelor ventilatorului, scurtcircuit între spire etc.), fie în reţeaua din zona în care este încorporat acesta, când intensitatea de uzare, într-un timp scurt, atinge un asemenea grad încât funcţionarea devine imposibilă (desprinderea bobinelor înfăşurărilor, îndoirea arborelui la maşini, distrugerea izolatoarelor la transformatoare etc., sub efectul electrodinamic al curenţilor de scurtcircuit).

Cauzele care conduc la mărirea gradului de uzură a echipamentului sunt:

- nerespectarea regimului de exploatare stabilit;

- nerespectarea regimului de întreţinere stabilit în cartea tehnică sau în prescripţiile tehnice;

- executarea lucrărilor de întreţinere şi a reparaţiilor în mod superficial;

- nerespectarea graficului şi a condiţiilor tehnice de reparaţii;

- nerespectarea regulilor de montare şi instalare a aparatajului şi a

maşinilor electrice;

- defecte de construcţie şi modul greşit de alegere şi dimensionare a

echipamentului atât în condiţiile normale, dar mai ales în cele de avarie ale instalaţiei electrice în care este plasat acesta;

- suprasolicitările electrodinamice şi termice, în cazul scurtcircuitelor

din reţeaua electrică din zonă.

Pentru a preveni uzura fizică excesivă a unei maşini, pentru a înlătura efectele acestei uzuri şi pentru a-i asigura - cât mai bună funcţionare la parametrii optimi, în întreprinderi se organizează un sistem de reparaţii preventive, planificate, care constă în luarea unor măsuri organizatorice şi tehnice de întreţinere tehnică şi reparare a echipamentului, aplicate în baza unui plan prestabilit, în scopul menţinerii în timp a caracteristicilor funcţionale şi deci a unei exploatări raţionale a acestuia.

1. Lucrările de reparaţii

Clasificare. Lucrările de reparaţii se clasifică în următoarele categorii:

- revizie tehnică (RT);

- reparaţii:

- reparaţii curente I (RC1);

- reparaţii curente II (RC2);

- reparaţii capitale (RK).

Încadrarea în cele două categorii se face în funcţie de:

- volumul lucrărilor ce trebuie executate şi valoarea de deviz a acestora;

- ciclul de funcţionare a utilajului;

- starea fizică a instalaţiilor la data opririi.

Lucrările ce trebuie executate, pe tipuri de reparaţii, se stabilesc prin

nomenclatoare de lucrări, aprobate de forul tutelar al întreprinderilor, pentru fiecare tip de instalaţie.

Revizia tehnică (RT) cuprinde ansamblul de operaţii executate sistematic (periodic) pentru verificarea, curăţarea, ungerea, înlocuirea unor piese uzate şi eliminarea unor defecţiuni ce impun lucrări de mică amploare, având şi scopul de a constata starea tehnică a utilajelor, înaintea primei reparaţii planificate.

Revizia tehnică are drept scop menţinerea stării tehnice corespunzătoare a utilajului, prevenirea şi eliminarea defecţiunilor la părţi care au un grad de fiabilitate redus (garnituri, rulmenţi), curăţirea suprafeţelor de schimb de căldură, verificarea organelor şi fluidelor din ansamblul de ungere şi înlocuirea lor după caz, verificarea şi punerea la punct a elementelor de siguranţă, protecţie şi automatizare.

Revizia tehnică se execută pe locul de funcţionare a instalaţiei, de către echipe specializate.

Ordinea de execuţie a lucrărilor, cu ocazia unei revizii tehnice, este următoarea:

- pregătirea echipamentului pentru RT

- controlarea cu atenţie a stării de uzură a lui, pentru a se determina

posibilitatea funcţionării în continuare şi eventualele mici reparaţii pentru remedierea uzurilor constatate;

- executarea operaţiilor de reglaj a echipamentului, înlăturarea jocurilor

anormale.

În cazul în care se constată un defect ce ar putea conduce la scoaterea din funcţiune a echipamentului, sau dacă pentru eliminarea defecţiunilor constatate este nevoie de înlocuirea unor piese sau subansamble, atunci se va executa în continuare RC necesară.

Reparaţia curentă (RC) cuprinde ansamblul de operaţii prin care se remediază toate defecţiunile apărute în perioada exploatării, cu excepţia acelora ce se efectuează în cadrul reparaţiilor capitale. Reparaţiile curente se pot executa fie fără demontarea ansamblurilor sau subansamblurilor, pentru înlocuirea pieselor defecte, fie prin demontarea lor în scopul remediereii sau înlocuirii lor cu altele noi sau reparate.

În funcţie de durata ciclului de reparaţii , de volumul lucrărilor care se execută şi de valoarea pieselor şi a subansamblurilor reparate, recondiţionate sau înlocuite, reparaţiile curente se împart în RC1 şi RC2.

Cu ocazia reparaţiilor curente se pot efectua şi lucrări de modernizare şi de îmbunătăţire a anumitor părţi componente ale echipamentelor de către echipele specializate în acest scop.

Reviziile tehnice (RT) şi cele curente (RC) se execută din fondurile de producţie.

Reparaţia capitală (RK) cuprinde ansamblul de operaţii efectuate în scopul readucerii echipamentului cât mai aproape de caracteristicile tehnice, constructive şi funcţionale iniţiale. Ea se execută cu demontarea totală a echipamentului recondiţionându-se sau înlocuindu-se subansambluri, care nu mai pot funcţiona în condiţii de siguranţă şi de precizie, precum şi restabilindu-se dimensiunile normale în elementele cu grad de uzură mai puţin avansat.

Cu ocazia reparaţiilor capitale se pot aduce unele îmbunătăţiri şi modernizări, cu condiţia ca valoarea totală a reparaţiilor capitale să nu depăşească limita valorică maximă stabilită pentru RK respectivă (costul normal al reparaţiei capitale).