Instalații de protecție împotriva electrocutării

1. EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC

ASUPRA ORGANISMULUI UMAN

Corpul omenesc se comporta din punct de vedere electric, ca o rezistenta. De aceea, dacă între două puncte de pe suprafaţa acestuia se aplică o diferenţă de potenţial, prin el trece un curent electric In :

Unde:

Ua - este tensiunea aplicată sau tensiunea de atingere ;

Rh - rezistenţa electrică a corpului omenesc pe traseul străbătut de curent;

Trecerea unui curent electric prin organism poartă numele de electrocutare. Vătămările pe care le produce electrocutarea sunt:

- arsuri electrice ale pielii corpului în locurile de contact cu circuitul electric;

- soc nervos care afectează sistemul nervos. Prin soc se poate opri funcţionarea (parţial sau total) a sistemului muscular, ceea ce poate provoca moartea organismului;

Gravitatea efectelor produse prin electrocutare depinde de :

- intensitatea curentului. Cu cât aceasta creste, cu atât vătămarea este mai gravă, deoarece cu cât degajarea de căldura este mai mare cu atât şi sistemul nervos este mai mult afectat;

- frecvenţa curentului. S-a constatat ca la aceeaşi valoare a intensităţii, curentul alternativ este mai periculos decât cel continuu. Se apreciază ca limita intensităţii nepericuloase a curentului este:

- 50 mA pentru curentul continuu;

- 10 mA pentru curentul alternativ cu frecventa 50 Hz;

Pentru tensiunea de 450 V curentul continuu devine la fel de periculos ca şi curentul alternativ;

- durata trecerii curentului electric prin organism ;

Cu cât aceasta este mai mare, cu atât efectul electrocutării este mai grav. Se consideră ca dacă durata de trecere a curentului este mai mica de 0,2 s, acesta nu este periculos pentru organism.

Cazuri de electrocutare

Omul se poate electrocuta atunci când atinge părţi din instalaţia electrica care în mod obişnuit se află sub tensiune. În aceste cazuri se numeşte atingere directă.

Electrocutarea poate surveni şi atunci când omul atinge părţi din instalaţia electrica care au ajuns sub tensiune în mod accidental, în mod normal acestea nefiind sub tensiune. În aceste cazuri, atingerea se numeşte atingere indirecta.

Cazuri de electrocutare prin atingere directa

Reţeaua electrica este alimentata de la secundarul unui transformator de 6/0,4 Kv şi poate avea neutrul legat la pământ sau neutrul izolat faţă de pământ. Dacă neutrul este izolat faţă de pământ intre fazele reţelei electrice şi pământ, trebuie luată în considerare rezistenta de izolare (Riz).

Aceasta este formată din rezistenţa electrică a straturilor izolatoare din jurul conductorului, din izolaţia tubului de protecţie etc. Ea este uniform distribuită pe toată lungimea conductorului de faza al reţelei dar, pentru simplificare se reprezintă ca o rezistenta concentrată, plasată în apropierea transformatorului.

Valoarea ei este foarte mare, dar limitată (nu este infinita). Rezistenţele de izolaţie există între fazele reţelei şi pământ şi atunci când reţeaua are neutrul legat la pământ, însă nu se iau în considerare datorita valorilor mari pe care le au în comparaţie cu rezistenţa conductorului de legare la pământ.