Instalații Electrice de Forță

Instalaţii electrice de forţă

Se vor face referiri numai la instalaţiile electrice pentru alimantarea motoarelor electrice asincrone care sunt cele mai reprezentative dintre instalaţiile de forţă.

1.Întocmirea schemelor şi planurilor instalaţiilor de forţă

Poziţia în plan a motoarelor electrice este hotărâtă de poziţia maşinii sau utilajului pe care îl antrenează. Acestea se amplasează la o distanţă suficientă între ele, sau între ele şi perete, pentru a permite manevrarea uşoară la montare sau la demontare, pentru a înlesni accesul uşor în timpul verificărilor şi întreţinerii.

Fiecare motor trebuie sa fie alimantat pe un circuit electric propriu şi să fie prevă-zut cu:

-relee pentru protecţia la suprasarcină;

-siguranţe fuzibile pentru protecţie la scurtcircuit;

-un aparat de acţionare (manual sau automat).

Pentru a limita curenţii mari ce sunt absorbiţi din reţea la pornire (care provoacă căderi de tensiune pe linia de alimantare), motoarele cu puterea mai mare de 5,5 kW trebuie pornite in stea. În felul acesta, curentul de pornire se micşorează de trei ori faţă de pornirea prin legare directă la reţea (legarea în triunghi). În cadrul instalaţiilor de forţă sunt cuprinse şi instalaţii pentru prizele electrice de forţă, mono- şi trifazate, de curent continuu sau de tensiune redusă. Pentru o identificare uşoară, atunci când astfel de prize se găsesc împreună, ele se execută de forme diferite sau de culori diferite şi sunt prevăzute cu plăcuţe pe care este înscrisă tensiunea de utilizare.

Pentru întocmirea schemelor şi planurilor instalaţiei de forţă se procedează la fel ca în cazul instalaţiilor de lumină, adică:

•Se stabileşte poziţia fiecărui receptor de forţă (motor sau priză) în planul de arhitectură. În figura 6.24 este exemplificat acest lucru pentru un punct termic. Caracteristicile motoarelor sunt determinate de condiţiile tehnologice, iar caracteris-ticile prizelor se stabiles astfel ca la acestea să fie racordate unele receptoare portabile necesare reparaţiilor, intreţinerii, cum ar fi: aparate de sudare, maşini de găurit, poli-zoare, lămpi portabile la tensiune redusă (24 V) etc.

•Se întocmeşte schema de distribuţie a fiecărui tablou de forţă din clădire. Tabloul de forţă se prevede pentru alimentarea unui grup de receptoare care se află într-o unitate funcţională, cum ar fi, de exemplu, receptoarele dintr-un punct termic (fig. 6.25), dintr-o staţie de hidrofor, dintr-o centrală termică, dintr-un laborator de în-cercări, dintr-un atelier mecanic etc. Numărul de receptoare ce pot fi alimentate dintr-un tablou de forţă este variabil. El este limitat de regulă de dimensiunile pe care le poate avea tabloul electric. De aceea tablourile de forţă pot avea puterea instalată de valori de la câţiva kW până la zeci şi chiar sute de kW.

În figura 6.25 s-a desenat schema de distribuţie a tabloului de forţă TFI din figura 6.24. Aceasta cuprinde nouă circuite motoare (şapte cu pornire directă şi două cu por-nire stea – triunghi, un circuit de prize trifazice cu puterea de 5 kW, un circuit de prize monofazice cu putera de 1,5 kW, un circuit trifazat de rezervă cu puterea de 3 kW şi un circuit de tensiune redusă (24 V), legat în faţa întreruptorului general (pentru a fi utilizat şi în cazul în care este deschis întreruptorul), de putere foarte mică (100 VA) pentru lămpi portabile.

Caracteristicile electrice ale motoarelor sunt date în tabel:

Caracteristicile electrice ale motoarelor din din TFI

Puterea instalată

Pi [kW]Turaţia

[rot/min]Randamentul

Factorul

de putere

Raportul

1,1

1,5

2,2

7,51500

1500

1000

15000,73

0,76

0,77

0,8550,78

0,79

0,74

0,846

6

5,5

6,5

Tabelul 6.2

Ip este curentul de pornire al motorului, dacă acesta este conectat direct la reţeaua electrică.

Tabloul electric TFI are o putere instalată de 35,3 kW.

•Se întocmeşte schema generală de distribuţie a instalaţiei de forţă. Aceasta se întocmeşte după aceleaşi principii ca şi schema generală a instalaţiei de lumină, motiv pentru care s-a considerat că nu este o exemplificare a acesteia.

•Se trece apoi la transpunerea în planuri a schemelor elaborate. Circuitele de forţă sunt mult mai simplu de trasat decât cele de lumină, deoarece pe un circuit se află un singur motor, iar circuitele de priză nu diferă de cele de priză din instalaţia de lumină. Circuitele se pot executa:

-aparent, pe elementele de construcţie. Aceasta este soluţia cel mai des adopta-tă, montarea circuitelor facându-se pe pereţii încăperii. Deoarece tuburile de protecţie sunt mult mai expuse la lovituri mecanice, în astfel de încăperi aceasta se execută de regulă din metal (PEL sau ţeavă);

-îngropat în elementele de construcţie. Soluţia îngropat se alege foarte des când motoarele se află departe de pereţii încăperii, sau când distanţele de la tablou la acestea de-a lungul pereţilor este de asemenea mare. În astfel de situaţii, circuitele electrice îngropat în pardoseala încăperii, fie direct în pardoseală (la cel puţin 1,5 cm de suprafaţa acesteia), fie în canale special făcute şi acoperite cu tablă striată.