Instalații Electrice de Joasă Tensiune

ARGUMENT

ENERGIA ELECTRICĂ NECESARĂ CONSUMATORILOR DIN TERITORIU SE ASIGURĂ DE CĂTRE SISTEMUL ELECTROMAGNETIC NAŢIONAL – SEN – CARE APARŢINE ALTUI DOMENIU, CE ARE LA RÂNDUL SĂU REGLEMENTĂRI SPECIFICE.

Datorită incidenţei celor două domenii, dar cu păstrarea unei separări nete între furnizorii şi utilizatorii de energie electrică, o problemă deosebită o reprezintă terminologia folosită. Importanţa acestei probleme a determinat Consiliul Mondial al Energiei, cea mai importantă organizaţie tehnico-ştiinţifică internaţională neguvernamentală (înfiinţată în anul 1924 şi care are 99 de Comitete Membre Naţionale), să-şi constitue un “Comitet pentru terminologie în domeniul energiei”.

Acest comitet a editat mai multe ediţii ale “Dicţionarului de termeni folosiţi în domeniul energiei” (DTFDE).

Ca urmare, lucrarea conţine un dicţionar de termeni specifici şi cu referire la interdependenţa celor două domenii. Pentru a clarifica zona de interes pentru specialiştii carora li se adresează această lucrare trebuie, încă de la inceput, explicată “relaţia” b

Reţeaua electrică este o noţiune mai cuprinzătoare şi se defineşte pentru o anumită regiune delimitată : mare ansamblu urban, imobil turn, aglomerare urbană sau rurală, consumator industrial şi are funcţia de a transporta (tranzita) energia.

Instalaţia electrică, din punct de vedere al furnizorului de energie electrică, este o componentă a reţelei electrice ce are rol de punct de conexiuni şi care are denumiri particulare în funcţie de complexitate şi nivelul tensiunii (staţie de conexiune-

interconexiune, instalaţie de distribuţie, punct de alimentare, tablou de distribuţie).

În acest caz, instalaţia electrică este implicată în transportul energiei electrice, cu un rol funcţional bine definit, acela de a primi şi redistribui energia electrică.

În contextul actual, datorită complexităţii a ceea ce I-7 defineşte Instalaţie la consumator, autorii apreciază că definiţia este restrictivă, iar cea adecvată este Reţea electrică la abonat (consumator), deoarece această întruneşte toate cerinţele unei reţele electrice, aşa cum este definită în dicţionare (DEX, DTFDE).

Instalaţia electrică la consumator poate fi definită ca mai sus însă, punctul de delimitare nu se referă la reţeaua furnizorului, ci la cea a abonatului (consumatorului) respectiv, punctul de conexiuni (punct de alimentare, tablou de distribuţie), de la care este alimentată instalaţia respectivă. De la reţeaua electrică a abonatului, de regulă, sunt alimentate prin intermediul unei reţele electrice proprii, de distribuţie, a consumatorului, mai multe instalaţii electrice, cu roluri funcţionale bine definite.

Din punct de vedere al relaţiei cu clădirea, pentru un abonat (consumator), se pot defini două categorii de instalaţii electrice:

-funcţionale – integrate în construcţii şi care asigură funcţionalitatea şi confortul acestora (de ex. de iluminat, de încălzit, de transmitere informaţii, etc.);

- tehnologice – amplasate în construcţii şi care asigură energie electrică unor instalaţii tehnologice. Instalaţia electrică, astfel definită, este formată din circuitul electric de alimentare (din tabloul secundar al reţelei electrice), echipamentele de control, semnalizare, automatizare, etc., integrate sau nu în tabloul electric al utilajului.

Ca urmare, pe seama definiţiilor menţionate, a conţinutului lucrării şi a punctului de vedere al autorilor, lucrarea a fost intitulată:

"INSTALAŢII ELECTRICE de joasă tensiune ”

şi cuprinde reţelele electrice din clădiri şi instalaţile electrice funcţionale sau aferente acestora.

O pondere importantă, constituită în PARTEA -I- a lucrării, o deţine asigurarea confortului luminos respectiv, sistemele electrice de iluminat interior şi exterior.

Partea a II-a a lucrării este destinată reţelelor şi instalaţilor electrice de joasă tensiune, fiind abordate problemele legate de proiectarea şi execuţia acestora, în conformitate cu cerinţele Legii nr. 10/95 privind calitatea în construcţii.

CAPITOLUL I

EXECUŢIA INSTALATIILOR ELECTRICE

DE JOASĂ TENSIUNE

În capitolele anterioare s-au prezentat principiile şi cerinţele care se au în vedere la conceperea şi dimensionarea componentelor unei reţele electrice de joasă tensiune .

În urma dimensionării, pentru componentele RE-JT rezultă, în principiu, anumite caracteristici, din :

- adaptarea la solicitările din partea mărimilor electrice care le străbat;

- adaptarea la caracteristicile mediului ambiant (cap.15.);

- adaptarea la soluţiile de realizare (în aer, în pământ, în tuburi sau ţevi, în canale, etc.) (cap.12).

Pe seama acestor caracteristici (care adaptează componentele RE-JT la caracteristicile sistemului electric în care se încadrează şi ale obiectivului prevăzut şi cu instalaţii electrice) se procedează la desemnarea fizică a aparatelor şi materialelor cu care se vor executa componentele RE -JT.

Desemnarea unui anumit aparat electric sau material, care să asigure satisfacerea caracteristicilor necesare, este determinată în primul rând de nivelul civilizaţiei tehnice în care se încadrează sau se poate încadra beneficiarul. O anumită civilizaţie industrială stabileşte un anumit raport între nivelul cerinţelor de calitate şi cel al volumului acceptat al investiţiei. Prin desemnarea aparatelor electrice şi a materialelor cu care se vor executa componentele RE-JT aceasta capătă o anumită concreteţe fizică, urmând ca prin execuţia propriu-zisă acestea să fie implementate în obiectivul prevăzut cu, sau şi cu instalaţii electrice.

Deci execuţia unei RE-JT se face în două etape :

- prima în fazele de concepere şi dimensionare când se stabilesc caracteristicile aparatelor electrice şi a materialelor (AEM), inclusiv desemnarea fizică a acestora;

- a doua, care constă în implementarea lor în obiectiv.

În prima etapă, pe lângă desemnarea AEM, se întocmesc şi detalii de execuţie pentru fiecare componentă a RE-JT. Pe seama tipului de AEM, a detaliilor de execuţie şi montaj şi a antemăsurătorii, cei ce vor implementa componentele RE-JT, în obiectiv îşi stabilesc o anumită tehnologie şi strategie de execuţie.

Evident, între cei care asigură prima etapă a execuţiei unei RE-JT (denumită proiect tehnic -PT), inclusiv detaliile de execuţie (DE) şi cei care implementează RE-JT în obiectiv, este necesară o colaborare permanentă.

Conform sistemului calităţii, instituit în România, proiectul tehnic şi detaliile de execuţie nu pot fi implementate în obiectiv, de către executant, dacă nu sunt atestate de un verificator autorizat [40]. Verificatorul autorizat de proiecte tehnice este cel ce verifică dacă PT satisface cele 36 de cerinţe de calitate şi 70 de criterii de performanţă specifice unei instalaţii electrice implementate într-o construcţie [40].

În cadrul acestui capitol, execuţia componentelor unei RE-JT se va aborda la nivelul primei etape respectiv, al proiectului tehnic şi al detaliilor de execuţie.