Maglev

Maglev este un sistem confom caruia trenurile se misca deasupra sinelor folosind fortele electromagnetice dintre magnetii supraconductori de la bordul vehiculului si bobinele de la sol. Cand magnetii trec cu viteza mare, un curent electric este indus in bobine, care actioneaza astfel ca electromagneti temporari. Ca rezultat, apar forte care imping magnetii supraconductori in fata si in sus, simultan, producand levitatia Maglev. Forta de impingere si de atractie indusa intre magneti propulseaza MAGLEV-ul inainte cu viteze mari. Deoarece nu pot fi folosite cu infrastructura existentă. trenurile Maglev trebuie concepute de la 0. Termenul de maglev nu se referă numai la vehicule, ci şi la interacţiunea dintre acestea şi calea de rulare. Această interacţiune este foarte importantă, fiecare componentă fiind proiectată în funcţie de cealaltă pentru a crea şi controla levitaţia magnetică.

Diferitele tehnologii maglev sunt mai mult sau mai puţin asemănătoare, în funcţie de producător. Liderii mondiali în domeniu sunt companiile germane Siemens şi ThyssenKrupp cu sistemul Transrapid.

Propulsia electromagnetica. Electromagnetii sunt asemanatori cu magnetii obisnuiti, pentru ca atrag sau resping obiectele metalice, dar aceasta miscare este temporara. Diferenta intre un tren maglev (levitatie magnetica) si un tren obisnuit este aceea ca trenurile maglev nu au locomotiva (cel putin nu genul de locomotiva care trage vagoanele dupa ea pe calea ferata). In loc sa foloseasca combustibili fosili (petrol, carbune, etc), campul magnetic creat de bobinele de pe peretii verticali ai pistei este folosit pentru a propulsa trenul.

Bobinele magnetizate din partea de jos a pistei, resping magnetii care se afla sub tren, permitandu-i acestuia sa leviteze intre 1 si 10 cm deasupra pistei. Odata ce trenul este in levitatie, se alimenteaza spirele din interiorul peretilor verticali, pentru a crea un sistem unic de campuri magnetice care trag si imping trenul. Curentul electric furnizat bobinelor alterneaza constant pentru a schimba polaritatea spirelor magnetizate. Aceasta schimbare de polaritate determina campul magnetic aflat in fata trenului sa traga vehiculul inainte, in timp ce campul magnetic din spate adauga o forta suplimentara in aceeasi directie.

Trenurile maglev plutesc pe o perna de aer, eliminand forta de frecare. Aceasta lipsa de frictiune si designul aerodinamic al trenului, permit acestuia sa atinga viteze de transportare la sol fara precedent, de 500 km/h. Pentru comparatie, un avion comercial Boeing-777 folosit pentru zboruri pe distante lungi poate atinge viteza maxima de 789 km/h. In momentul in care producatorii vor putea dovedi ca trenurile maglev pot transporta pasageri in siguranta la asemenea viteze, aceste trenuri vor deveni o alternativa ideala a avioanelor. Dezvoltatorii acestei idei sustin ca este posibil sa faca legaturi intre orase aflate la 1600 de km distanta. La o viteza de 500km/h, am putea calatori de la Paris la Roma in aproape 2 ore.

Desi transportarea maglev a fost propusa acum mai mult de un secol, primul test al unui tren comercial maglev a fost facut in Shanghai, China in 2002, folosind un tren conceput de o companie germana, Transrapid International. Atat Germania cat si Japonia cerceteaza tehnologia trenurilor maglev, si amandoua testeaza prototipuri ale acestora.

Istoric

Cercetarile despre Maglev au inceput in 1962, si pana in 1970 studiile despre levitatia electrodinamica a sistemelor folosind magnetii supraconductori au fost finalizate. Primul test de rulare a avut loc in 1979. In Decembrie 1986, un tren cu 3 vagoane inregistra 352.4 km/h (220 mph). In Decembrie 1997, un MLX01 cu comanda manuala obtinea 531 km/h (331 mph), iar unul automat, 550 km/h (344 mph). in anul urmator un test, cu doua trenuri ce trec unul pe langa celalalt cu viteza relativa de 966 km/h a fost trecut cu succes. In Martie 1999, un tren automat cu 5 vagoane MLX01 atinge 548 km/h (342 mph). In Aprilie, MLX01 ajunge la fabulosul record mondial de viteza cu 552 km/h (345 mph).

• 1962 În Japonia încep cercetările în domeniul Maglev;

• 1973 În Germania încep cercetări în domeniu la Technische Universität Braunschweig;

• 1979 Transrapid 05 a fost primul tren Maglev din lume care a transportat călători cu ocazia unei expoziţii la Hamburg;

• 1983 A fost construită o linie de 1,6 km la Berlin pentru un serviciu de tip metrou. În ciuda succesului pe care l-a avut, linia a fost închisă în 1992;

• 1984 A fost dată în serviciu linia de test Transrapid, în Emsland, Germania;

• 1997 La 12 decembrie, trenul Maglev MLX01 a bătut recordul mondial de viteză cu călători: 531 km/h;

• 2003 A fost dată în serviciu linia Transrapid din Shanghai.

Proiecte

• München

O legătură Transrapid între capitala Bavariei şi aeroportul oraşului (37 km) este în faza de proiect. Ar reduce timpul de transport de la 40 de minute la 10 minute. Costul estimat este de 1,85 miliarde de Euro, dar nu există o dată clară la care proiectul ar putea fi finalizat.

• Berlin - Hamburg

O linie de 292 km între Berlin şi Hamburg. Proiectul a fost abandonat datorită lipsei fondurilor şi a fost înlocuit cu o linie de mare viteză pentru ICE.

Londra - Edinburgh şi/sau Glasgow

În Regatul Unit a fost propusă de curând o linie maglev de la Londra la Edinburgh şi/sau Glasgow, cu diverse versiuni de traseu prin Midlands, nord-vestul sau nord-estul ţării. Este studiată şi o legătură de mare viteză între Glasgow şi Edinburgh, deşi nu s-a stabilit încă tehnologia care ar urma să fie folosită.

• Tokyo - Osaka

Dacă proiectul Chuo Shinkansen, dintre Tokyo şi Osaka este construit, linia de încercare din prefectura Yamanashi ar deveni o parte din itinerar.

• Shanghai - Hangzhou

China a decis să construiască o a doua linie maglev Transrapid cu o lungime de 160 km între Shanghai şi Hangzhou. Discuţiile cu Germania şi consorţiul Transrapid au dus la aprobarea liniei de către Ministerul chinez al transporturilor la 7 martie 2006. Construcţia liniei va începe probabil la sfărşitul lui 2006 şi este programată să se termine la timp pentru Expo 2010, devenind prima linie maglev între două oraşe. Linia va fi o extensie a liniei maglev deja existentă.

• Baltimore - Washington, D.C.

Este vorba de o linie de 64 km ce va uni Aeroportul internaţional Baltimore-Washington (BWI) cu gara Union Station din Washington, D.C. Proiectul concurează pentru acelaşi grant federal ca şi proiectul din Pittsburgh şi, dacă va fi aprobat, va reduce probleme de trafic din zonă.

• Honolulu

Autorităţile din Honolulu, Hawaii plănuiesc un sistem de tranzit urban bazat pe trenuri de tip Linimo.

• San Diego

San Diego are în plan o linie maglev de mare viteză între oraş şi aeroportul aflat la mare distanţă de oraş. Costul estimat este de 10 miliarde USD pentru un traseu de 135-160 km.

• Pittsburgh

Un proiect de 75 km între Aeroportul internaţional Pittsburgh, centrul oraşului Pittsburgh, Monroeville şi Greensburg. Acest proiect concurează pentru acelaşi grant federal ca şi proiectul Baltimore-Washington, D.C. Proiectul din Pittsburgh este considerat de mulţi ca fiind mai bun pentru că ar testa tehnologia maglev pe un teren mai abrupt şi în condiţii climatice dificile.

Sisteme maglev

Cele mai cunoscute mărci din domeniu

Transrapid pe pista de testare de la Lathen (Germania)

Transrapid este un proiect german (Siemens) care nu şi-a găsit (încă) nici o utilizare în Germania. Un proiect pe linia Berlin-Hamburg fusese aprobat în 1994 dar a fost ulterior abandonat, datorită lipsei fondurilor. Primul serviciu comercial a fost inaugurat în ianuarie 2003 în China, la Shanghai. Lungimea liniei este de 30 km şi uneşte oraşul cu aeroportul său.

Maglev este un proiect japonez (chiar dacă termenul a fost extins la toate trenurile magnetice). A fost contruită o linie experimentală, pe care s-a atins viteza record de 581 km/h în 2003. Obiectivul final este construcţia unei linii Tokyo-Osaka, parcursă într-o oră.

Proiectul Swissmetro utilizează aceleaşi tehnologii ca şi cele anterioare, dar şi tunele vidate pentru a reduce frecarea cu aerul, care este foarte mare la viteze mai mari de 500 km/h.