Mentenanța generatorului de impuls de înaltă tensiune

Generatoare de impuls de tensiune

Generatoarele de impuls produc tensiunea de impuls in scopul verificarii nivelelor de izolatie si de protectie, in concordanta cu principiile coordonarii izolatiei [1,4]

De asemenea aceste generatoare se folosesc in uzine si institute de cercetari, la dezvoltarea echipamentelor electrice noi prin studierea fenomenelor fizice specifice impulsului de tensiune si de curent: producerea descarcarii in diferite medii, aparitia ionizarii la impuls, stabilirea caracteristicilor volt- secunda etc.

In esenta generatorul de impuls consta intr- o baterie de condensatoare incarcata in paralel , cu curent continuu, baterie care se descarca aperiodic prin conectarea condensatoarelor in serie [2,5]. Descarcarea se produce in aer cu ajutorul eclatoarelor sferice. Generatoarele de tensiuni relativ mici pot avea un singur etaj, iar descarcarea condensatorului se realizeaza mai sigur printr- un tiratron de inalta tensiune.

Generatorul de inalta tensiune este un echipament standard utilizat pe scară largă în laboratoare de înaltă tensiune pentru teste dielectrice pe aparate electrice şi echipamentele electrice. Generatoarele de inalta tensiune pot fi găsite în industrii şi chiar în experimente fizica nucleara.

Ceea ce face ca generatorul de înaltă tensiune sa fie extrem de necesar în astfel de locuri este flexibilitatea de a efectua mai multe tipuri de teste pentru servicii industriale de cercetare aplicată pentru laboratoare de scop general. Cu toate acestea, generatorul de inalta tensiune este necesară nu numai pentru testele pe echipamente cum ar fi paratrăsnete şi siguranţe fuzibile, ci şi pentru multe alte aplicaţii tehnice, cum ar fi lasere, fuziunea termonucleară, şi dispozitive de plasmă.

MEMORIU JUSTIFICATIV

Mentenanţă reprezintă ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi organizatorice efectuate în scopul menţinerii sau restabilirii unui dispozitiv în starea de funcţionare destinată [1].

Mentenabilitatea este definită ca fiind aptitudinea unui dispozitiv, în condiţii date de utilizare, de a fi menţinut sau restabilit în starea de îndeplinire a funcţiei specificate, atunci când mentenanţa se realizează în condiţii prestabilite, cu procedee şi remedieri prescrise [1]. Mentenabilitatea poate fi dată printr-unul sau mai mulţi indicatori de mentenabilitate, cum ar fi distribuţia discretă a probabilităţilor, media timpilor de mentenanţă etc. [1]. Se face precizarea că valoarea unui indicator de mentenabilitate poate fi diferită, pentru situatii diferite de mentenanţă. De asemenea, se precizează faptul că atunci când termenul de mentenabilitate este folosit ca indicator de mentenabilitate în seamnă, în totdeauna, că mentenanţa poate să fie efectuată în timpul unei perioade date [1].

Mentenanţă preventivă reprezintă mentenanţa efectuată la intervale de timp predeterminate, în scopul reducerii probabilităţii de defectare sau degradare a performantelor unui dispozitiv[1] Mentenanţă corectivă se defineşte ca fiind mentenanţa efectuată după apariţia unui defect, în scopul restabilirii dispozitivului la starea de îndeplinire a funcţiei specificate [1].

Mentenanţei îi corespund următorii timpi caracteristici [1]:

Timpul efectiv de mentenanţă, exprimat ca durata în care asupra unui dispozitiv sunt efectuate, manual sau automat, acţiuni de mentenanţă. Se precizează că acesta nu include timpul de aşteptare (alocat luării dispozitivului în reparaţie, de aşteptare a materialelor etc.), dar include timpii inerenţi, proprii efectuării acţiunii respective de mentenanţă (timpii necesari de aplicare a metodelor prescrise de mentenanţă).

Timpul efectiv de mentenanţă corectivă, ca parte a timpului efectiv de mentenanţă în care sunt efectuate acţiuni de mentenanţă corectivă. în acesta nu se includ timpul de aşteptare şi timpul necesar reparării unui dispozitiv care a fost în locuit în cursul acţiunii de mentenanţă corectivă considerate.

Timpul efectiv de mentenanţă preventivă, care exprimă partea timpului efectiv de mentenanţă în care sunt efectuate acţiuni de mentenanţă preventivă. în acest timp nu se includ timpul de aşteptare şi timpul necesar acţiunii de menţinere a unui dispozitiv care a fost în locuit.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă observat, exprimat ca raportul dintre suma timpilor efectivi de mentenanţă şi numărul total al acţiunilor de mentenanţă. Pentru aceasta, se impune indicarea condiţiilor de efectuare a acţiunilor de mentenanţă.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă estimat, ca fiind timpul efectiv mediu de mentenanţă determinat prin valoarea sau valorile limită ale intervalului de în credere asociat unui nivel de în credere dat şi bazat pe aceleaşi date ca şi timpul efectiv mediu de mentenanţă observat al dispozitivelor nominal - identice. Se precizează că: trebuie să se dea sursa datelor; rezultatele nu pot să fie cumulate sau combinate, decât dacă sunt similare toate condiţiile; trebuie indicată legea de repartiţie admisă a timpilor efectivi de mentenanţă, împreună cu argumentele alegerii ipotezei respective; trebuie indicat dacă intervalul de în credere este unilateral sau bilateral utilizat; dacă se dă o singură valoare limită, aceasta se referă, în general, la limita superioară; se impun indicate condiţiile de efectuare a acţiunilor de mentenanţă.

Timpul efectiv mediu de mentenanţă prevăzut, definit ca fiind timpul efectiv mediu de mentenanţă calculat pentru un dispozitiv, avându-se în vedere indicatorii de fiabilitate observaţi, estimaţi, extrapolaţi sau prevăzuţi şi timpul efectiv mediu de mentenanţă observat sau estimat al tuturor elementelor sale componente, precum şi alţi factori ce trebuie luaţi în consideraţie, în funcţie de condiţiile date. Se impune indicarea ipotezelor tehnice şi statistice, a metodelor de calcul şi a sursei de date.

Disponibilitatea, reprezintă aptitudinea unui dispozitiv, sub aspectele combinate de fiabilitate, mentenabilitate şi de organizare a acţiunilor de mentenanţă, de a-şi în deplini funcţia specificată, la un moment dat sau într-un interval de timp dat [1]. Acest termen este folosit ca indicator de disponibilitate, reprezentând fie probabilitatea dispozitivului de îndeplinire a funcţiei la un moment dat, fie probabilitatea raportată la un interval de timp [1].

Disponibilitatea medie observată, se defineşte ca fiind raportul dintre timpul cumulat în care un dispozitiv şi-a îndeplinit funcţia specificată şi timpul cumulat de observaţie. Totodată, pentru momente date, astfel alese în cât repartiţia lor să fie reprezentativă, reprezintă media proporţiei de dispozitive nominal identice care şi-au îndeplinit funcţia specificată [1]. Se observă că disponibilitatea medie observată trebuie să fie asociată unor intervale de timp date şi unor condiţii de utilizare şi de mentenanţă prescrise. Se face precizarea că rezultatele obţinute nu pot fi cumulate sau combinate, decât dacă toate combinaţiile sunt similare [1].