Scheme Electrice de Alimentare

Prin receptor de energie electrica se întelege un aparat, o instalatie sau un agregat care consuma energie electrica si o transforma într-o alta forma de energie realizând un anumit proces tehnologic.

Totalitatea receptoarelor de energie electrica dintr-o întreprindere, sectie sau atelier reprezinta consumatorul de energie electrica.

Receptoarele de energie electrica se clasifica în receptoare:

- pentru iluminatul electric (surse de lumina);

- pentru încalzirea si topirea materialelor (cuptoare electrice);

- pentru sudarea electrica (surse de sudare electrice);

- electrochimice si electrometalurgice (cuve de electroliza);

- pentru actionari electrice (masini electrice).

Se remarca faptul ca primele receptoare de energie electrica au fost cele de iluminat. În tara noastra introducerea energiei electrice în scopuri de iluminat a început la sfârsitul secolului trecut. Astfel, în 1882 s-a introdus iluminatul public în parcul Cismigiu din Bucuresti, iar în 12 noiembrie 1884 iluminatul public se introduce în Timisoara, primul oras din europa care a folosit energie electrica pentru iluminatul strazilor.

În functie de efectele produse de întreruperea alimentarii cu energie electrica, receptoarele, receptoarele se clasifica în patru categorii.

Categoria zero sau speciala cuprinde receptoarele la care întreruperea în alimentare duce la explozii, incendii sau distrugeri de utilaje si pierderi de vieti omenesti. Se admite încadrarea receptoarelor în aceasta categorie numai dupa epuizarea masurilor de natura tehnologica sau în cazul în care acestea sunt prohibite economic în corporatie cu actionarea electrica.

Categoria I – a include acele receptoare la care întreruperea în alimentare conduce la dereglarea proceselor tehnologice în flux continuu, necesitând perioade lungi pentru reluarea activitatii productive la parametrii cantitativi si calitativi existenti înainte de întrerupere sau la rebuturi importante de materii prime si auxiliare, de scule tehnologice, semifabricate etc. productia nerealizata este de regula nerecuperabila si are repercusiuni asupra altor unitati productive importante.

Categoria II – a se refera la acele receptoare la care întreruperea în alimentare conduce la nerealizarea productiei practic numai pe durata întreruperii si poate fi de regula recuperata.

Categoria III – a cuprinde receptoarele care nu intra în primele trei categorii. Întreruperea în alimentarea acestor receptoare nu produce pagube mari.