Senzori de gaz pentru monitorizarea poluării aerului

Aerul, care formează atmosfera Pământului, are o compoziţie stabilă formată din:

78.084% Azot (N2)

20.947% Oxigen (O2)

0.934% Argon (Ar)

0.033% Dioxid de carbon (CO2)

Fig 1. Desen schematic, cauzele şi efectele poluării aerului: (1) efectul de seră, (2) contaminarii cu particule, (3) au crescut radiatii le UV, (4) ploi acide, (5) a crescut nivelul de concentrare al ozonului , (6) a crescut nivelul de oxizi de azot

iar în restul de 0,002% se găsesc urme (mg/m3) de: Neon (Ne), Heliu (He), Kripton (Kr), Dioxid de sulf (SO2), Metan (CH4), Hidrogen (H2), la care se adaugă diferiţii compuşi chimici rezultaţi din activităţile tehnologice umane şi pulberile.

Pentru anliza imisiilor chimice se folosesc analizoarele automate, cu senzori electrochimici specifici (SO2, NO2, CO, NH3, H2S, CH4) sau detector cu fotoionizare (COV).

Pentru protejarea aerului de poluarea chimică şi fizică (cu pulberi),emisiile industriale trebuiesc monitorizate cantitativ şi calitativ şi controlate pentru încadrare în valorile limită admise de legislaţie.

În ţara noastra reglementările privind calitatea aerului şi controlul emisiilor sunt într-o formă de început (Ordin Min.Mediu nr. 462/1993), fără detalieri pe tipuri de procese tehnologice, chiar cu unele omisiuni şi erori.

Conform acestor reglementări, prin emisie de poluanţi se înţelege eliminarea în atmosferă a unor poluanţi solizi, lichizi sau gazoşi din surse punctiforme sau de suprafaţă.

Pentru emisii există norme privind valorile concentraţiilor maxime de poluanţi admise a fi eliminate în atmosferă de către diferitele activităţi antropice, dar sunt folosite în special emisiile din instalaţiile termice în care sunt arşi combustibili. Deoarece nu exista regelementări de mediu specifice pentru emisiile de la “motoarele termice” (motoarele de automobil), acestea sunt eronat asimilate emisiilor din instalaţii cu “focar” de ardere.

Legea nr. 271/2003 care ratifica Protocolul de la Gothenburg asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, referitor la reducerea acidifierii, eutrofizarii si nivelului ozonului troposferic. Plafoanele de emisii, aferente anului 2010, angajate de România sunt de 918 kilotone pentru SO2 si 437 kilotone pentru NOx, din care aportul instalatiilor mari de ardere (IMA) este prognozat a fi de 36,6% (336 kilotone) pentru dioxidul de sulf (SO2) si 26,08% (114 kilotone) pentru oxizii de azot (NOx); HG nr. 541/2003 privind stabilirea unor masuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniti din instalatiile mari de ardere, modificatasi completata prin HG nr. 322/2005 si HG nr. 1502/2006, prin care se transpun prevederile Directivei nr. 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniti din instalatiile mari de ardere;

În ce priveşte condiţiile tehnice stabilite prin Ordinul MAPPM Nr. 462/1993 referitor la« Normele metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare», aplicabilitatea acestuia se menţine în cazul IMA pentru alţi poluanţi proveniţi din instalaţie decât cei reglementaţi prin HG nr. 541/2003, respective SO2, NOx şi pulberi.

La stabilirea regimului de monitorizare trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

1) cerinţele legislative în domeniu;