Stabilizatoare de Tensiune Continuă

Stabilizatoarele de tensiune continuă sunt circuite conectate între sursa primară de energie

electrică şi consumator având rolul de a menţine constantă tensiunea de la ieşire faţă de variaţiile

tensiunii sursei, ale curentului debitat n sarcină, ale temperaturii şi ale altor factori.

Practic, toate aparatele electronice sunt prevăzute cu surse de alimentare de tensiune

continuă stabilizată, care pot fi grupate în două categorii:

Stabilizatoare cu reacţie

Stabilizatoare fără reacţie.

Stabilizatoarele cu reacţie au performanţe superioare în raport cu cele parametrice, dar

sunt mai complexe din punct de vedere constructiv.

Stabilizatoarele fără reacţie sunt constructiv mai simple, iar funcţionarea lor se bazează pe

variaţia unor elemente neliniare ( diode Zener, termorezistenţe semiconductoare ) la

modificarea tensiunii sau a curentului.

II. Parametrii stabilizatoarelor

Indiferent de modul în care este un cuadripol ( figura 1 ), la care mărimile de intrare sunt Ui

şi Ii iar cele de ieşire sunt Us şi respectiv Is. Funcţia de bază a stabilizatorului este de a menţine

constantă tensiunea Us, la modificarea tensiunii Ui, a curentului Is şi a temperaturii ambiante ,

deci: U = f ( Ui, Is,  )

Figura 1.

Stabilizatoare de tensiune continuă - 3 -

Pentru aprecierea calităţilor unui stabilizator se definesc următorii parametrii, fiecare

reprezentând o măsură a stabilizării în raport cu unul dintre factorii care intervin în prima relaţie,

ceilalţi fiind menţinuţi constanţi:

Pentru un stabilizator ideal, aceşti parametri au valoarea 0. În realitate, este imposibilă

compensarea completă a variaţiilor tensiunii Us. De asemenea, acţiunea de stabilizare este posibilă

doar într-un domeniu limitat de variaţie a factorilor perturbatori. Pentru un stabilizator de tensiune

de bună calitate, parametrii enumeraţi au valori de ordinul:

S0 = 0,1 mV/V, R0 = 1 mV/A, iar K = 0,1 mV/C

În funcţie de particularotăţile diferitelor tipuri de stabilizatoare mai sunt utilizaţi şi alţi

parametri:

- Valorile limită ale mărimilor de intrare şi de ieşire - valoarea maximă a tensiunii de

intrare, tensiunea nominală de ieşire, valoarea maximă a curentului de ieşire, valoarea

curentului de ieşire în scurtcircuit.

- Randamentul respectiv raportul dintre puterea debitată la ieşire şi puterea absorbită. Acest

parametru este important în cazul surselor de putere mare, valoarea sa situându-se în gama

3090%.

- Factorul de ondulaţie, reprezentând raportul dintre valoarea efectică a componentelor

alternative ale tensiunii de ieşire şi valoarea medie a acestei tensiuni.

- Factorul de rejecţie a tensiunii de onsulaţie, definit de raportul dintre valorile vârf la vârf

alxe tensiunii de ondulaţie de la ieşire şi intrare, măsurate pentru o frecvenţă specificată.

- Tensiunea de zgomot de la ieşire, respectiv valoarea efectivă a tensiunii de zgomot,

măsurată la ieşirea stabilizatorului, într-o bandă de frecvenţe specificată, în absenţa

Stabilizatoare de tensiune continuă - 4 -

tensiunii de ondulaţie şi a menţinerii constante a tensiunii de intrare şi a curentului prin sarcină