Studiul Motorului Asincron Trifazat cu Rotorul în Scurtcircuit

ARGUMENT

Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu un secol şi jumătate au deschis o eră nouă a civilizaţiei.

Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în dezvoltarea tehnică a proceselor respective şi a condus la uriaşe creşteri ale productivităţii muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus de om în cazul proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare asigură transformarea diferitelor forme de energie din natură, în alte forme de energie direct utilizabile pentru acţionarea maşinilor, uneltelor care execută operaţiile de prelucrare a materialelor prime şi a semifabricatelor.

După etapa mecanizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de conducere a proceselor tehnologice de producţie. Operaţiile de conducere necesită un efort fizic neglijabil, în schimb necesită un efort intelectual important. Pe de altă parte unele procese tehnice se desfăşoară rapid, încât viteza de reacţie a unui operator uman este insuficientă pentru a transmite o comandă necesară în timp util. Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de producţie devine necesar ca o parte din funcţiile de conducere să fie transferate unor echipamente şi aparate destinate special acestui scop, reprezentând echipamente şi aparate de automatizare.

Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul liceului, tratează studiului motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit.

În primul capitol am tratat noțiuni generale specifice mașinilor electrice, încheind printr-o clasificare amplă a acestora. În cel de al doilea capitol am prezentat motorul asincron trifazat cu referiri stricte la ce cel cu rotorul în scurtcircuit, plecând de la faptul că motoarele asincrone trifazate sunt cele mai folosite motoare pentru acţionări electrice de putere.

În încheiere am prezentat noțiuni generale la întreținerea, exploatarea și repararea motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit, făcând astfel dovada cunoştinţelor dobândite în cadrul disciplinelor școlare, cât și a unui studiu de lucrări ştiinţifice precum: cărţi şi reviste de specialitate.

În concluzie prin lucrarea de față am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a lucrării pentru dobândirea atestatului profesional.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE

DESPRE MAȘINILE ELECTRICE

Aspecte privind mașinile electrice

Transformatoarele şi maşinile electrice sunt unele dintre cele mai importante aplicaţii practice ale fenomenelor electromagnetice. Maşinile electrice sunt convertoare electromecanice ce convertesc energia mecanică în energie electrică sau invers, energia electrică în energie mecanică, după cum ele funcţionează în regim de generator electric sau de motor electric, fiind reversibile.

Pe lângă generatoare și motoare, mașinile electrice se pot utiliza și ca convertoare a unei forme a curentului electric în alta, exemplu curent alternativ în curent continuu sau curent cu frecvența nominală de 50 Hz în curent cu frecvență ridicată ș.a. În unele sisteme electromecanice, mașinile electrice se utilizează ca regulatoare și amplificatoare (sub denumirea de mașini electrice regulatoare și amplificatoare electromecanice).

Principiul de funcţionare al maşinilor electrice se bazează pe următoarele două fenomene:

fenomenul de inducţie electromagnetică – adică inducţia de t.e.m. în conductoarele ce se deplasează în câmpul magnetic staţionar (fix în spațiu și constant în timp) sau în conductoare imobile situate în câmp magnetic nestaţionar, de amplitudine constantă;

fenomenul de apariție a forţelor electromagnetice ca urmare a interacțiunii dintre câmpul magnetic şi conductoarele parcurse de curent electric.

Mașinile electrice rotative au două armături:

inductorul – reprezintă sistemul electromagnetic ce creează câmpul magnetic inductor (de excitație);

indusul – reprezintă sistemul ce conține înfășurarea (înfășurările) în care se induc t.e.m.

În procesul de funcţionare al maşinilor electrice, una din cele două armături este imobilă şi se denumeşte stator, iar cealaltă parte mobilă este numită rotor. Maşinile electrice se pot construi pentru funcţionare în curent continuu sau alternativ.

În grupa maşinilor electrice, obişnuit se includ şi transformatoarele, care în calitate de convertoare electromagnetice staţionare nu reprezintă maşini electrice în adevăratul sens al cuvântului şi nu transformă energia electrică de c.a. într-o altă formă de energie, ci modifică numai parametrii ei.