Sursă de Alimentare Bipolară cu Sistem de Protecție

Introducere

Dezvoltarea dispozitivilor amplificatoarelor este strins legat de aparitia si dezvoltarea echipameterlor electronice, la inceput tuburile electrice, apoi tranzistoarele si a altor elemente care pot amplifica puterea semnalului.

Tehnica amplificatoarea pe lampi s-a dezvoltat repede, au aparut amlificatoare pe tranzistoare, tasformatoare si contururi oscilante.

Capacitatea inalta de ampificare si proprietate practice neinertiala tubul electric aau contribuit in 1913 la realizarea generarilor oscilatilor.

In 1915 V.I. Covolenco a construit primul in lume aparatul pentru translare telefonica fondata de folosirea amlificatorului bidirectional. Schema lui a fost spus cea mai buna dintre cele produse in alte tari. In laboratorul din Nijnegorodsk fondat in 1918 a fost pusa la punct productia in serie o lampilor de mica putere, receptia-amplificatoare si geeratoare, care mai apoim s-au folosit in amplificatoare de putere mare folosind in dispozitivile de modulare a statilor de emisie. La iceputul anilor ’20 pentru sonorizarea incaperilor mari si a terenurilor deschise a fost inceputa producerea echipamentelor de receptie si a amplificatoarelor cu etaje de esire in doua tacte. Tot atunci cu marirea productiei radioreceptoarelor sau efectuat receptia de radiodifuziune care includeau amplificatoare puternice audio.

La aparitia audioamplificatoare de putere pentru statile de radiodifuziune prin cablu au participat Bezlandov, Krize, Pavlov s.a. Putin mai tirziu amplicatoarele au inceput tot mai larg sa fie folosite in filmele sonorizate.

A doua jumatate a anilor ’30 au aparut amplificatoare de banda larga, folosind in televiziune, radiolocatie, osciloscopie. La realizarea acestor dispozitive si-au adus aporturi unor savanti ca: G. B. Braund, V. L. Kreitev, O. B. Luire. Tot odata amplificatoarele de banda larga au inceput sa fie folosite si in sistemul magistrale de legatura. Acestea au fost etapele de dezvoltare a tehnicii amplificatoarelor pe tuburii electronice.

Primul amplificator pe dispozitive semiconductoare a fost efectuat de O. V. Losev care a discoperit in anul 1922 capacitatea detectorului din cristal de a amplifica si a genera oscilatii. Lucrarile lui au contribuit la aparitia dispozitivelor semiconductoare cu trei borne-tranzistorul, care au fost inlocuite tuburile din uz.

In prim monografie mare a lui A.I. Berg ‘‘Bzele calculelor radiotehnice ”de amplificatoare aparute in 1925 ( a doua editie in anul 1928 ) au fost analizate explicid toate etajele cu tuburi cunoscute la vreme a ceea. Deavoltarea de mai departe a teoriei si a calculelor si a echipamentelor amplificatoare au fost reflectate in cartile lui M.G.Mark “amplificator de frecventa inalta si frecventa joasa” M.Gai.

Cresterea brusaca a modernizarii a amplificator a fost inregistrata dupa aceiea, ce s-a gasit intrebuintarea reactiei inverse negative.

Intrebarii teoretice si calcule amplificatoarelor cu reactie inverse a fost a fost monografiea lui G.S.Tikin “OOC и примение” ( M.Sviazitehizdat 1940 ).

In domeniul teoriei si practicii amplificatoarelor inpulsulare si cu banda larga locul de frunte au luat lucrarile lui G.V. Bravade, si de asemenea O.B. Lurie care a propus amalia si calculul de baza caracteristica da trecere ( M.Sov.radio 1961 ).

Reflectarea interbarilor teoriei si calculul amplificatoatelor pe tuburi si tranzistoare este data in manualul lui Tinik care a esit in anul 1960.

Anii ’60 s-au evedintiat prin forma de catre lauriati premiuliu Nobel, academicianilor N.G.Basov, A.M.prohorov a amplificatorului cuantice, capbile sa functioneze numai in bande de unde radio ( 0,6-75GHz ) dar si in bande optice ( f>300GHz).

Acest amplificator se folosesc cu sucees pentru legatura optica prin cablu cu fir optic, legatura cosmaica

1 Capitolul general

1.1 Circuite electronice de putere

Sistemele staţionare de telecomunicaţii necesită alimentarea diverselor instalaţii, agregate cu energie electrică avînd parametri (tensiune U, frecvenţa f , număr de faze m, etc.) diferiţi de cei oferiţi de principala sursă de distribuţie a energiei electrice care este reţeaua de curent alternativ trifazat.

Există deci necesitatea unor dispozitive , instalaţii care să schimbe parametrii energiei electrice vehiculînd în acelaşi timp puteri mari.

Aceste circuite electronice de putere sunt realizate în prezent , în majoritatea cazurilor , cu dispozitive statice , care se bazează , în funcţionarea lor , pe proprietatea de unidireacţionalitate a elementelor semiconductoare de circuit :diode, teristoare triacuri etc.Deoarece aceste ciruite schmbă numai parametrii energiei electrice , ele se mai numesc şi circuite convertoare sau mutatoare (figura 1.1).