Tehnologia realizării circuitelor electronice

Argument

Rezistentele sunt piese cu o foarte larga intrebuintare in constructia aparatelor electrice. Astfel, de exemplu, numarul lor poate ajunge pana la 30-40% din totalul pieselor electrice ce intra in constructia receptoarelor de radio si tv.

Rezistentele se pot imparti in doua categorii, si anume: rezistente fixe si rezistente variabile.

Din punct de vedere al constructiei, rezistentele sunt de doua tipuri principale: rezistente chimice si rezistente bobinate.

Dupa utilizari rezistentele se pot imparti in rezistente de utilizare curenta (larga) si rezistente cu aplicatii speciale.

Ca rezistente speciale se intalnesc: rezistente de mare stabilitate, rezistente de mare precizie, rezistente etalon.

In categoria rezistentelor speciale mai pot fi considerate rezistente neliniare, adica rezistente dependente de temperatura (termistoare), rezistente dependente de tensiune (varistoare) precum si altele.

Rezistentele de utilizare curenta au performante mai scazute, dar au si un pret de cost mai redus. Ele sunt mai ales de tipul rezistentelor chimice.

Rezistentele folosite in circuitele electrice si electronice au valori de la cateva fractiuni de Ω pana la 1016 Ω, in gama frecventelor de la curent continuu pana la sute de MHz.

Exista numeroase metode de masurare a rezistentelor electrice, acestea diferind dupa specificul si marimea rezistentei de masurat, precizia urmarita si aparatele de masurat utilizate. Cele mai uzuale sunt metodele de masurare a rezistentei in curent continuu. Pentru masurari de precizie se folosesc metode de punte sau de compensatie, iar pentru masurari industriale metoda ampermetrului si voltmetrului sau ohmmetre electrice si electronice.

In urmatoarele pagini vom vorbi despre reprezentarea generala a rezistoarelor: tipurile cele mai utilizate, codul culorilor si tolerantele acestora.

Ca metode de masurare vom avea:

- metode indirecte (metoda ampermetrului si voltmetrului)

- metode directe – de compensatie - metoda substitutiei

- metoda reducerii la jumatate

- metoda de punte

- metode directe - ohmmetre serie

- ohmmetre derivatie

- megohmmetrie - pentru rezistente foarte mari

Cuprins propriu-zis

2.1 Rezistoare - reprezentare generala

Rezistoarele sunt componente fabricate din materiale rezistive, la bornele carora intre tensiune si curent (sinusoidale) exista un defazaj practic nul, iar raportul tensiune - curent este practice constant (curent continuu sau alternativ).

Un conductor omogen cu rezistivitatea ρ (conductanta σ = ), sectiunea S si lungimea l are rezistenta electrica R, respectiv conductanta G, data de relatiile:

R = ; R = ρ ; G =

Daca sectiunea si rezistivitatea sunt variabile in lungul conductorului (rezistorului) S = S(x), ρ = ρ(x), x fiind distanta fata de un capat, rezistenta electrica R este data de relatia:

R = dx =

Astfel de situatii apar in general la contactul intre electrozi de forme, rezistivitate si suprafete de contact diferite.

A. Rezistoare liniare.

Constructie.

Functie de materialul utilizat sau tehnologia de fabricatie rezistoarele pot fi:

- rezistoare bobinate – materialul rezistiv este un conductor metalic dintr-un aliaj infasurat pe un support izolant

- rezistoare de volum – materialul rezistiv este format din amestec de materiale (conductoare: grafit, negru de fum; izolante: bioxid de titan, bioxid de zirconium, talc, mica presata, cadiu) o constituie corpul rezistorului

- rezistoare peliculare – materialul rezistiv (carbon aglomerat, carbon cristalin, oxizi metalici, metale, cermeturi) este depus intr-un strat pe un suport plan sau cilindric

- rezistoare pentru circuite integrate – materialul rezistiv poate fi materialul semiconductor (CI monolitice) sau depunere peliculara a unui material rezistiv pe suportul circuitului.

Parametrii de caracterizare a rezistoarelor

Valoarea nominala Rn si toleranta acesteia t. Valoarea nominala reprezinta valoarea inscrisa pe corpul rezistorului, iar toleranta reprezinta abaterea relativa maxima a valorii reale R a rezistorului fata de valoarea nominala (in plus sau in minus). Functie de toleranta s-au ales serii de valori cuprinse intre 1 si 10 (o decada) care se multiplica cu o putere a lui 10 pentru valori cuprinse in alta decada.