Termodinamică

1. INTRODUCERE

Termodinamica este știința care se ocupă cu studiul macroscopic al fenomenelor, de orice natură, în care are loc un transfer de energie sub forma de căldură și lucru mecanic. Ținind cont de aplicațiile practice care sunt și ele numeroase și variate, de la frigider și încălzire centralizată la energie regenerabilă și prognoză meteorologică, putem spune ca de anume așa știința au cel mai mult nevoie inginerii termotehnicieni care lucrează sau vor lucra pe viitor in domeniul producerii energiei de care are nevoie economia si fiecare locuitor in parte. Datorita faptului ca majoritatea centralelor de producere atît a energiei termice cît si electrice sunt centrale termoelectrice care folosesc energia obținuta in urma arderii combustibilului de diferite tipuri , domeniul de activitate al inginerilor termotehnicieni este mare , cerințele de energie mereu cresc și in acest mod se obține cel mai avantajos, energia. Dar această energie se obține pe baza conversiei si transferului de energie si , respective efectuarea lucrului mecanic in motoare si instalații ca : turbina cu aburi , turbina cu gaze, motorul cu ardere internă , mașina frigorifică, compresorul , motoarele cu reactive si de aceia TERMODINAMICA TEHNICĂ, in cadrul căreia se studiază aceste procese sa introdus în învațămînt atît pentru studiul instalațiilor existente cît și pentru elaborarea unor noi teorii.

2. DESCRIEREA SUCCINTĂ SI DESTINAȚIA CENTRALELOR TERMOELECTRICE

O termocentrală este o centrală electrică în care primul factor de mișcare este aburul. Apa este încălzită, se transformă în abur care rotește o turbină cu abur care antrenează un generator electric . După ce trece prin turbină, aburul este condensat într-un condensator și reciclat acest lucru este cunoscut ca un ciclu Rankine . Cea mai mare variație în proiectarea centralelor termice se datorează diferitor tipuri de combustibili fosili care , în general, sunt folositi pentru a încălzi apa. Unele centrale termoelectrice, de asemenea, sunt concepute pentru a produce energie termică în scopuri industriale de termoficare , sau desalinizare a apei, plus generarea energiei electrice. . Aproape toate centralele pe cărbune , nucleare geotermale , solare termice electrice și instalațiile de incinerare a deșeurilor , precum și mai multe centrale electrice pe gaze naturale sunt termice. Gazele naturale sunt frecvent arse în turbinele cu gaz , precum și cazane . Căldura reziduală de la o turbină de gaz poate fi folosit pentru a ridica abur, într-un ciclu combinat care îmbunătățește eficiența globală . Centralele electrice pe cărbune, păcură sau gaze naturale sunt adesea numite centrale electrice cu combustibili fosili . Unele centrale termice sunt alimentate cu biomasa. Centralele non-nucleare termice, în special cele ce folosesc combustibili fosili, fară co-generare sunt denumite uneori ca centralele electrice convenționale.

Centralele termoelectrice ce produc energie electrica pentru comercializare sunt construite, de obicei pe o scară largă și proiectate pentru funcționare continuă.Centralele electrice folosesc de obicei generatoare electrice trifazate pentru a produce curent alternativ curentul electric (AC), la o frecvență de 50 Hz sau 60 Hz

Termocentralele convertesc energia termică obținută prin arderea combustibillilor. Acestea pot fi de doua tipuri:

- Centrale termoelectrice (CTE), care produc în special curent electric, căldura fiind un produs secundar, sau pus în categoria deșeurilor. Aceste centrale se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu condensație , cu turbine cu gaze sau avînd la bază un ciclu combinat abur-gaz.

- Centrale electrice de termoficare (CET), care produc în cogenerare atît curent electric, cît și căldură, care iarna predomină, acestea sunt mai eficiente deoarece au un randament mult mai mare si se caracterizează prin faptul că sunt echipate în special cu turbine cu abur cu contrapresiune.