Cuprins
- I. Memoriu justificativ.
- II. Energia nucleara. Istoria consumului de energie.
- II.1. Inceputul erei atomice.
- III. Energia nucleara. Intrebuintari ale energiei nucleare.
- IV. Radioactivitatea.
- IV.1. Impactul radiatiilor asupra mediului inconjurator.
- V. Accidente nucleare si impactul asupra omului.
- VI. Pro si contra energiei nucleare.
- VII. Măsuri de prevenire şi diminuare a efectelor poluării radioactive.
- VIII. Concluzii.
- IX. Bibliografie.
Extras din proiect
I. Memoriu justificativ.
Energia nucleara este in prezent singura sursa de energie care poate fi utilizata la scara industriala, pentru a face fata cererii foarte mari de noi capacitati de productie. Pentru imbunatatirea conditiei umane, omenirea are nevoie de suplimentarea masiva a surselor de electricitate curata si accesibila. Dezvoltarea depinde de cantitatea de energie pe care o folosim in lupta împotriva saraciei si bolilor, pentru ingrijirea sanatatii, producerea si distribuirea de alimente, precum si pentru asigurarea mijloacelor prin care oamenii sa invete cum sa scape de saracie, lucrul cel mai periculos de pe Pamant. Alternativa la dezvoltare, care este usor de realizat prin cresterea productiei de energie, este suferinta, saracia, bolile si moartea.
II. Energia nucleara. Istoria consumului de energie
Energia nucleară se mai numeşte şi energie atomică. Energia fiecărui atom este închisă în acesta. Atomul este cea mai mică parte a materiei, dar este compusă din particule şi mai mici numite: protoni, neutroni şi electroni. În jurul centrului atomului se rotesc electroni, prin despărţirea cărora are loc procesul de fuziune nucleară. Prin fuziune nucleară două sau mai multe nuclee atomice uşoare se contopesc într-un nucleu mai greu. Aducerea în contact a celor două nuclee întâmpină repulsia puternică a forţelor nucleare; de aceea amorsarea unei reacţii de fuziune este dificilă, putând fiind realizată, de exemplu prin încălzirea unei plasme la o temperatură de zeci de milioane de grade. În anumite cazuri fuziunea este însoţită de degajarea unei însemnate cantităţi de energie, care va putea fi utilizată prin realizarea reacţiei termonucleare dirijate (exemplu, transformând 1 kg de hidrogen în heliu, prin fuziune se obţine o energie egală cu cea produsă prin arderea a 20000 tone de cărbune). Energia produsă de fuziunea nucleară face apa sa fiarbă, producând aburi care apoi învârt turbinele pentru a genera energie.
Unica sursa de energie care a alimentat civilizatia noastra pana in acest secol a fost energia solara, inmagazinata sub forma de energie chimica, prin procesul de fotosinteza, in surse regenerative (lemnul, apele, vintul) sau in combustibili fosili (carbune, petrol, gaze) a caror constanta de formare este de ordinul milioanelor de ani.
Am putea spune, fara sa gresim prea mult, ca, sub aspect energetic am fost “sclavii Soarelui” si nu este de mirare ca popoarele din antichitate au facut din Soare unul dintre principalii zei ai religiilor primitive
Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde dezvoltarea civilizatiei noastre, problema care a revenit pe primul plan al preocuparilor din ultimii ani, este asigurarea cu energia necesara dezvoltarii activitatilor de baza care conditioneaza evolutia progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru. Cantitatea de energie consumata de omenire a crescut, din epoca primitiva pana acum, de 2,5 milioane de ori Este evident ca o astfel de crestere , nu poate fi nu poate sa nu conduca la o problema a energiei necesare pentru dezvoltarea viitoare a omeniri
II.1. Inceputul erei atomice
Dupa cum am spus pana nu demult am fost “sclavii soarelui” ,dar primul pas a fost facut de fizicianul Becqerel pe 26 februarie 1898 cand acesta a lasat cateva placi fotografice ferite de lumina, in apropierea unui minereu de uraniu developandu-le le descopera innegrite, ca si cand ar fi fost expuse la lumina, de aici el a tras concluzia ca minereul de uraniu emite radiatii necunoscute. De aceea fizicienii francezi Marie Curie si Pierre Curie si-au dedicat multi ani cercetarii radiatiilor radioactive. Impreuna, acesti 3 cercetatori au primit premiul Nobel pentru fizica in 1903. Identificarea si cercetarea acestor radiatii incepe sa-i pasioneze pe cercetatori
Asa ca la inceputul secolului nostru Ruthefort si elevii lui, Chadwick, Cockfroft si Walton au investigat proprietatile nucleelor cu ajutorul unor particule accelerate artificial la energii cinetice mai mari decat cele ale radiatiilor, emise de substante radioactive.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Accidente Nucleare Majore.doc