Centrala Nucleară Cernavodă

1.Date generale şi date specifice activităţii

Centrala nuclearo-electrică este un ansamblu de instalaţii şi construcţii reunite în scopul producerii energiei electrice pe baza folosirii energiei nucleare.

Planul iniţial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcţia a cinci unităţi. Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrica instalata de 706 MW si produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai, conectată la sistemul energetic naţional pe 7 august şi funcţionează la parametrii normali din luna septembrie 2007.

Centrala de la Cernavodă se bazează pe sistemul canadian CANDU şi are o putere instalată de 706 MW în prezent. Structura unui reactor CANDU constă într-un recipient cilindric orizontal, cu tuburi pentru barele de combustibil şi pentru lichidul de răcire (apă grea) plasate orizontal.

Pentru realizarea Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă a fost ales modelul unei Companii de Proiect realizată prin parteneriat între statul roman prin intermediul Nuclearelectrica şi investitori privaţi. Cei şase investitori care au depus oferte şi au fost selectaţi sunt: Arcelor Mittal România care va deţine 6,2 din acţiunile viitoarei companii, Grupul CEZ Republica Cehă – 9,15%, ENEL Italia – 9,15%, GDF Suez – 9,15%, Iberdrola Spania – 6,2% şi RWE Germania – 9,15%, în condiţiile în care statul roman va deţine 51% din acţiuni. Compania de proiect numita EnergoNuclear a fost înfiinţată în martie 2009, iar cele două unitaţi se estimează că vor fi puse în funcţiune în 2015-2016.

18% din energia electrica produsa în România la ora actuala, este energie nucleara. De la stabilirea amplasamentului si pâna la dezafectare si redarea terenului în folosinta agricola, o centrala nucleara, este evaluata privind impactul radiologic asupra populatiei si mediului.

Centrala nucleara de la Cernavoda a dezvoltat înca de la începutul anilor ’80, studii socio-demografice si a implementat programe de monitorizare a radioactivitatii mediului.

Alegerea amplasamentului centralei nuclearoelectrice s-a facut în acord cu specificatiile Normelor Republicane de Securitate Nucleara, care prevad atât factorii ce trebuie luati în considerare în stabilirea amplasamentului din punctul de vedere al securitatii nucleare, cât si criteriile demografice privind zonele de excludere si de populatie redusa.

Factorii care au fost luati în considerare includ, pe de o parte, caracteristicile fizice ale amplasamentului (seismologice, geologice, meteorologice si hidrologice), caracteristicile socio-

demografice si de utilizare a terenului si pe de alta parte, caracteristicile de proiect ale reactorului si modul de exploatare propus (utilizarea si nivelul maxim de putere propus, natura si inventarul de radioactivitate, normele si standardele tehnice aplicate la proiectul reactorului, caracteristicile de securitate nucleara considerate în calculele tehnice ale instalatiei si barierele existente în calea eliberarilor de materiale radioactive în mediu).

Pentru protejarea populatiei împotriva riscului expunerii la radiatii, în jurul fiecarui reactor s-au stabilit o zona de excludere, cu raza de 1 km si o zona de populatie redusa, cu raza de 2 km.

Pentru o estimare cât mai corecta a impactului functionarii centralei asupra mediului, în perioada 1984 - 1994 a fost derulat Programul de monitorizare preoperationala a mediului la CNE Cernavoda. Masurarile efectuate în cadrul acestui program au detectat modificarile de radioactivitate a mediului produse ca urmare a accidentului de la Cernobil din 1986. Începând cu anul 1990, valorile concentratiilor radionuclizi în factorii de mediu au revenit la valorile normale de dinainte de 1986.

Centrala nucleara a implementat începând cu punerea în functiune a Unitatii 1 un Program de monitorizare a radioactivitatii mediului, pe baza cerintelor legislatiei nationale si a practicilor validate pe plan international în industria nucleara. În conformitate cu practicile internationale, centrala a construit si si-a dotat propriul Laborator de control al radioactivitatii mediului si a stabilit o retea de puncte de prelevare a probelor, sau de amplasare a unor statii de monitorizare continua, în diferite locatii pe o raza de 30 km în jurul centralei.

Programul de monitorizare de rutina a mediului elaborat la CNE Cernavoda a fost aprobat de catre CNCAN, în anul 1995, dupa ce a fost auditat de AIEA. Implementarea acestui program a început în martie 1996. În perioada 1996 - decembrie 2009, au fost masurate peste 12000 de probe de mediu pentru determinarea concentratiei de radioactivitate.

Tipurile de probe analizate sunt urmatoarele: aer (particule sub forma de aerosoli, iod, vapori de apa), sol, sediment, depuneri atmosferice, probe alimentare (lapte, peste, carne de porc, vita si pui, legume, fructe), apa de suprafata, apa potabila, apa freatica.

Sunt efectuate de asemenea masurari ale dozei gamma externe. În jurul centralei si pe o arie cu raza de 30 Km a fost stabilita o retea de 62 de puncte de monitorizare cu dozimetre termoluminiscente pentru masurarea dozei gamma. Au fost efectuate analize de spectrometrie gamma, analize beta globale si analize specifice pentru detectarea tritiului si C-14 prin spectrometrie cu scintilatori lichizi. Probele alimentare pentru analiza sunt procurate de la producatori locali sau din piata agroalimentara din Cernavoda, Seimeni, Medgidia, Satu Nou.

Permanent rezultatele monitorizarii radiologice a mediului sunt comparate cu rezultatele programului de monitorizare preoperationala a mediului desfasurat în perioada 1984 – 1996. Pâna în prezent nu au fost detectate modificari ale radioactivitatii mediului în zona orasului Cernavoda fata de perioada anterioara punerii în functiune a unitatii nucleare.