Dezvoltarea pieței computerizate de energie

CAP I. INGINERIA ŞI REINGINERIA PROCESELOR DE AFACERI APLICABILĂ ÎN ENERGETICĂ

1.1. Particularităţi ale proceselor de afaceri în cadrul sistemelor de energie

Sistemul energetic are drept finalitate asigurarea cu energie electrică şi termică a consumatorilor, efectuarea unor servicii pentru aceştia şi realizarea de profit în urma vânzării produselor şi serviciilor efectuate.

Figura 1.1. Macrosistemul energetic

Ca orice sistem complex, sistemul energetic are o anumită structură, un mod specific de funcţionare şi un set de obiective. Structura sa include un număr de subsisteme cu structuri şi componente distincte, având fiecare obiective proprii (figura 1.1.).

După cum se vede în figura 1.1., în macrosistemul energetic se găsesc în interacţiune mai multe sisteme: al purtătorilor de energie primară, de conversie, de transport şi distribuţie, de consum.

Purtătorii de energie primară pot fi:

- clasici:

- solizi (cărbuni, şisturi);

- lichizi (păcură, păcurină, motorină, hidro),

- gazoşi (gaz metan, gaz de sondă);

- nucleari;

- neconvenţionali:

- solară;

- eoliană;

- biomasă;

- maree – valuri;

- geotermală.

Subsistemul de conversie al energiei se referă la transformarea unei forme de energie în:

- energie electrică realizată în:

- centrale termoelectrice;

- centrale nuclearoelectrice;

- centrale hidroelectrice;

- centrale geoelectrice;

- centrale electrice solare;

- centrale bioelectrice;

- energie termică realizată în:

- centrale termice;

- centrale solarotermale;

- centrale geotermale;

- centrale biotermale;

- ambele forme de energie (electrică şi termică) în:

- centrale electrice de termoficare (cogenerare);

- centrale nuclear termoelectrice;

- centrale solare electrotermice;

- centrale biotermoelectrice;

- centrale geotermoelectrice.

Subsistemul de transport şi distribuţie priveşte atât energia electrică cât şi energia termică.

În ceea ce priveşte energia electrică, ea poate fi transportată în reţele de înaltă, de medie sau de joasă tensiune, în cadrul sistemului găsindu-se reţele, staţii electrice şi de transformare, posturi de transformare, puncte de alimentare.

În ceea ce priveşte energia termică, putem vorbi de transportul şi distribuţia apei calde şi a aburului, în cadrul sistemului regăsindu-se magistrale pentru transport, reţele de distribuţie, puncte termice.

Consumatorii de energie se subîmpart în consumatori aparţinând diverselor ramuri ale economiei naţionale şi consumatori casnici (gospodăriile populaţiei).

De la subsistemul purtătorilor de energie primară fluxul energetic este dirijat către subsistemul de conversie al energiei şi către consumatorii finali, iar fluxul financiar este dirijat de la aceştia din urmă către subsistemul purtătorilor de energie primară. După ce purtătorii de energie primară au fost transformaţi în energie electrică şi termică, fluxul energetic este direcţionat la subsistemul de transport şi distribuţie şi de la acesta la consumatorii finali, iar fluxul financiar de la consumatorii finali la subsistemul de transport şi distribuţie şi de la acesta la subsistemul de conversie a energiei.

Pentru îndeplinirea obiectivului principal al sistemului energetic – alimentarea în bune condiţii a consumatorilor de energie electrică şi căldură, conform necesităţilor cantitative şi calitative contractate cu aceştia – este necesară respectarea următoarelor condiţii:

- asigurarea alimentării cu cantitatea de energie electrică şi termică în conformitate cu contractele încheiate cu beneficiarii;

- asigurarea alimentării la timp şi fără întrerupere a consumatorilor de energie prin luarea măsurilor necesare pentru evitarea incidentelor;

- asigurarea calităţii energiei electrice furnizate consumatorilor;

- asigurarea funcţionării cât mai economice a fiecărui lanţ energetic şi a sistemului în totalitate, în condiţiile satisfacerii cerinţelor anterioare.

Procesele de afaceri din cadrul sistemelor de energie, respectiv activităţile de aprovizionare – stocare – desfacere – marketing, reclamă utilizarea raţională a resurselor şi distribuirea optimală a producţiei realizate.

Corelarea aprovizionării cu desfacerea în cadrul gestiunii economice previne penuria de resurse şi evită formarea stocurilor supranormative.

Aceasta presupune studierea următoarelor elemente:

- caracterul şi manifestarea cererii;

- nivelul aprovizionării;

- tipul şi perioadele de gestiune;

- costurile de achiziţie, stocare, penurie, desfacere şi aşteptare.