Efectele Radiațiilor Electromagnetice asupra Sănătății Umane

EFECTELE RADIAŢIILOR ELECTROMAGNETICE ASUPRA SĂNĂTĂŢII

UMANE

Preocuparea constantă pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru utilizarea

unor tehnologii industriale performante a determinat, la sfârşitul secolului XX,

explozia numărului de surse de radiaţii electromagnetice neionizante din banda

microunde şi radiofrecvenţă (cosmice şi industriale) concomitent cu creşterea

interesului populaţiei şi al specialiştilor pentru evaluarea riscurilor pentru

sănătate. În acest context este lesne de înţeles preocuparea atât a cercetătorilor,

cât şi a populaţiei cu privire la identificarea şi evaluarea riscurilor pentru

sănătate. Astfel, au fost efectuate o serie de studii despre efectele radiaţiilor

emise de terminalele GSM asupra sănătăţii umane.

1. Cercetări realizate asupra riscurilor pentru sănătatea umană a

radiaţiilor electromagnetice

Studii efectuate timp de zeci de ani atât in Occident, cât şi în Rusia avertizează

asupra efectelor devastatoare pe care le are câmpul eletcromagnetic asupra

organismului uman, în special asupra copiilor, dar şi a adulţilor şi bătrânilor.

Potrivit unui studiu, preluat de revista WICH, o echipă de cercetatori de la

Universitatea din Essex, sponsorizaţi de către departamentul de Sănătate (în

cadrul programului « Telecomunicaţii mobile şi Cercetări medicale ») a investigat

dacă sănătatea umană este afectată direct de câmpurile electromagnetice emise

de staţiile - bază ale telefoanelor mobile. Deşi se spune ca radiaţiile emise de

staţiile-bază de telefonie mobilă - ce ar putea provoaca încălzirea ţesuturilor

umane - sunt foarte slabe, nu s-a putut încă demonstra că nu au astfel de efecte.

Aşadar, studiul preluat de revista WICH oferă o serie de informaţii legate de

modalitatea în care sunt emise radiaţiile/undele electromagnetice, de kit-urile

hands-free, precum şi de modul cum funcţionează un telefon mobil.

A. Radiaţiile electromagnetice

Un câmp electromagnetic (radiaţie sau undă electromagnetică) este format

dintr-un câmp electric (E) şi un câmp magnetic (H), perpendiculare între ele şi

perpendiculare pe direcţia de propagare care oscilează sinusoidal între valorile

pozitive şi cele negative cu o frecvenţă f. Distanţa dintre două valori maxime

pozitive (sau negative) se numeşte lungime de undă, mărime invers

proporţională cu frecvenţa f. Câmpul poate fi împărţit în două componente

principale – componenta reactivă şi cea radiativă. Componenta reactivă se

referă la energia înmagazinată în regiunea din apropierea sursei şi este

responsabilă de efectele asupra omului. Această regiune se găseşte în jurul

sursei, până la o distanţă de aprox. 1/6m~2m şi se mai numeşte şi regiunea

câmpului apropiat. Măsurătorile în câmp apropiat sunt dificile, deoarece chiar

introducerea sondei pentru măsurare poate modifica substanţial câmpul.

Componenta radiativă se găseşte la distanţe mai mari de o lungime de undă,

această regiune numindu-se şi regiunea câmpului îndepărtat, în care unda

electromagnetică poate fi descrisă ca o undă plană, raportul dintre intensitatea

câmpului electric şi cea a câmpului magnetic fiind constant. Această

caracteristică este importantă, deoarece face suficientă măsurarea unei singure

componente a câmpului, cea electrică sau cea magnetică. Între cele două regiuni

mai există o zonă de tranziţie, în care predomină componenta radiativă.

Deoarece lungimea de undă este invers proporţională cu frecvenţa, aceste

regiuni variază.

Densitatea de putere (se măsoară în watti/ m2) este produsul dintre intensitatea

câmpului electric şi a câmpului magnetic (puterea undei) raportat la suprafaţa

prin care se propagă undă. Pentru evaluarea expunerii la frecvenţe mai mici de

100 kHz, studiul arată că se recomandă utilizarea intensităţii câmpului electric din

ţesuturi, deoarece această mărime fizică se corelează cu efectele biologice şi

este la rândul ei corelată cu densitatea de curent. Pentru frecvenţe mai mari se

utilizează rata de absorbţie specifică a energiei SAR (Specific Absorbtion Rate)

care se corelează cu pătratul intensităţii câmpului electric din ţesut. SAR este

rata cu care energia undei este absorbită într-un ţesut de masă m şi se măsoară

în watti /kg (W/kg). Această mărime fizică variază punctual în corp, deoarece

câmpul electric se modifică odată cu poziţia corpului, iar conductivitatea

ţesuturilor este diferită. Pentru evaluarea expunerii la radiaţiile electromagnetice

(EMF) neionizante din banda microunde şi radiofrecvenţă,