Energia gradientului de temperatură a oceanelor

1.ENERGIA MĂRII

Utilizarea energiei marilor si oceanelor lumii se afla înca în urma celei eoliene. Unii spun ca decalajul este de doua decenii. Probabil ca în urmatorii ani vom asista la aparitia unor noi concepte tehnologice prin care sa se poata exploata energia stocata în hidrosfera terestra.

Pâna una alta, între 1980 si 1990 s-au înregistrat doua succese notabile. Unul este centrala mareica de 240 MW, din La Race, Franta. (Energia mareica ne vine tot de la Soare, la care se adauga energia datorata Lunii. Este vorba de aceasta data de energie gravitationala.) Al doilea succes este centrala mareica din Nova Scotia cu o putere instalata de 20 MW. În prezent se afla în dezvoltare mai multe proiecte, prin care se încearca exploatarea comerciala a energiei mareei si a valurilor, pe care le vom enumera în fuga. Rhode Island, 500 kW în 2006; Irlanda de nord, 1MW în 2006; Cantabria, Spania, 1,25 MW în 2007; Cornwall, Marea Britanie, 5 MW din 2008; în nordul Portugaliei, 24 MW din 2007; Northern Devon, Marea Britanie, 10 MW începând cu 2010; Daishan, China, 120-150 kW, nu a fost anuntata nicio data pentru punerea în functiune. Din cât se vede, asistam la o adevarata explozie a proiectelor prin care se încearca sa se exploateze energia mareelor si a valurilor. Probabil ca decalajul de 20 de ani, de care aminteam mai devreme, va fi repede recuperat.

Iar cel mai ambitios proiect al prezentului pare a fi cel din estuarul Severn, Marea Britanie. Anul trecut, pe 16 iulie, guvernul britanic a aprobat elaborarea unui studiu de fezabilitate pentru un baraj de 16 km de-a lungul estuarului. Barajul Severn va costa circa 25 miliarde de dolari si va produce 8,6 GW energie electrica. O cantitate uriasa de energie, dar care, spun ecologistii, va avea un pret prea mare. Se va tulbura fara crutare ecosistemul estuarului.

De aceea mai interesante pentru viitor par alte sisteme, cum ar proiectul SeaGen, propus de catre firma Marine Current Turbines. Practic, este vorba despre niste elice submarine, care se vor roti sub actiunea deplasarii apei în timpul mareelor. Daca pe coastele britanice vor fi instalate asemenea instalatii, atunci s-ar putea genera la fel de multa electricitate ca în cazul Barajului Severn, dar fara impactul ecologic al acestuia. SeaGen va consta într-o serie de perechi de elice submarine, cu diametrul de 15-20 m, care vor antrena generatoare de electricitate, la fel ca în cazul elicelor eoliene. Fiecare pereche de elice va fi fixata pe niste coloane din otel cu diametrul de 3 m, a carei baza va fi cimentata pe fundatia sapata pe fundul marii. Fiecare pereche de elice submarine va produce de la 750 pâna la 1.500 kW, în functie de viteza curentilor submarini. Se preconizeaza realizarea unor grupari de asemenea sisteme, care vor fi amplasate în locurile în care viteza de deplasare a curentilor are valoare maxima. Principiul este aplicat si în cazul centralelor eoliene, numai ca în cazul celor marine se poate realiza o densitate mai mare. Deoarece viteza de rotatie a elicelor scufundate este relativ mica (10-20 rotatii pe minut), impactul ecologic va fi minimum. Folosirea energiei mareice are avantajul ca este complet previzibila (spre deosebire de cea eoliana, care depinde de factorii meteorologici), dar are dezavantajul ca exista prea putine locuri pe coastele continentelor în care ea sa atinga valori exploatabile din punct de vedere economic.

Din acest motiv se pare ca mai interesant ar fi sa se exploateze energia valurilor. Un studiu realizat de catre Reger Bedard, conducatorul Institutului Electric Power Research, arata ca daca s-ar realiza centrale care sa exploateze (cu un randament de 50%) numai 20% din energia valurilor de-a lungul coastelor SUA, atunci energia produsa ar depasi-o pe cea produsa de toate centralele hidroelectrice ale Statelor Unite! Din pacate, spre deosebire de maree, valurile sunt capricioase, dar proiecte exista deja.

Cel mai nou este sistemul Pelamis, realizat de catre firma Ocean Power Delivery, care în curând va produce 2,55 MW pe coastele nordice ale Portugaliei. Pelamis seamana cu un sarpe urias, alcatuit din mai multe segmente rigide. Întreg sistemul este ancorat cu un singur cablu, ceea ce permite oscilatii libere ale segmentelor. Aceste oscilatii sunt convertite în energie hidraulica, dupa care, printr-un sistem ingenios, aceasta actioneaza niste motoare hidraulice, care la rândul lor antreneaza niste generatoare electrice. Câteva cifre poate ca sunt utile. Sarpele Pelamis din nordul Portugaliei are o lungime de 120 m si poate asigura energia electrica pentru 1.500 de locuinte. Un sistem complet, care ar asigura 30 MW si ar acoperi un km2 din ocean.