Iluminatul Public

Printre consumatorii de energie electrică, alături de motoarele electrice şi de consumatorii electrotermici se numără şi instalaţiile de iluminat (interior şi exterior).

România, ţară cu tradiţie în exploatarea petrolului se poate lăuda cu primul oraş din lume ale cărui străzi au fost iluminate cu petrol lampant (Bucureşti, 1857). La Craiova, cu trei ani maidevreme fusese introdus iluminatul stradal cu ulei de rapiţă.

În anul 1868, la Iaşi a fost aprinsă prima lampă cu arc (alimentată de la pile electrice, deoarece generatorul de curent electric, dinamul va fi descoperit doi ani mai târziu) în grădina casei logofătului Costache Sturdza, din Copou.

Istoria iluminatului electric, însă, la noi în ţară începea în anul 1882, când la Bucureşti se punea înfuncţiune o centrală electrică, care asigura printr-o linie electrică de 2 kV c.c. iluminatul palatuluide pe Calea Victoriei.

În 1884 la Timişoara se dădea în funcţiune primul iluminat electric stradal din Europa (cu 731 de lămpi). Poate nu întâmplător, astăzi, una dintre cele mai importante firme de corpuri de iluminat din România este ELBA din Timişoara înfiinţată în 1921.„Strămoşul” societăţii de electricitate din România (s.c. ELECTRICA s.a.) a luat fiinţă în1898 la Bucureşti, sub denumirea de „Societatea Română pentru Întreprinderi Electrice Industriale”.La Ploieşti distribuţia de energie electrică în oraş a început în 1902.

Iluminatul exterior presupune iluminatul public (străzi, pieţe, parcuri) şi iluminatul anumitor zone private (grădini, stadioane, şantiere, întreprinderi industriale, faţadele clădirilor...)

Iluminatul public urmăreşte satisfacerea unor cerinţe ale comunităţii locale:

- gradului de civilizaţie, a confortului şi a calităţii vieţii

- creşterea gradului de securitate a comunităţii locale

- asigurarea siguranţei circulaţiei rutiere şi pietonale

- punerea în valoare a aspectului arhitectonic al clădirilor şi peisajului.