Impactul Amenajărilor Hidroenergetice

Introducere

Energia electrică nu se găseşte în natură decât în mică măsură în trăsnete, fulgere şi nu poate fi captată pentru a fi utlizată în diverse procese, fiind produsă prin transformarea diferitelor forme de energie primară în centrale electrice.

Centrala electrică este un complex de instalaţii în care se produce transformarea, prin intermediul energiei mecanice, a energiei primare a resurselor naturale în energie electrică.

Industria energetică a luat avânt în a doua jumătate a secolului sl XIX lea, la început pe baza valorificării energiei apelor (prima centrală electrică a fost o hidrocentrală) şi a combustibililor minerali fosili (în termocentrale). Ulterior au apărut şi centrale atomice, geotermale, termomarine, solare, eoliene, pe bază de biomasă etc. La ora actuală numai trei tipuri de centrale asigură circa 99% din întreaga producţie mondială: termocentrale, hidrocentrale şi centrale nuclearoelectrice.

Capitolul 1 Istoric al utilizării energiei apelor

Apa este o resursa vulnerabilă, activitatea omului exercită o influenţă directă, supunând-o unui puternic proces de degradare, cu consecinţe nefaste asupra vieţii şi sănătăţii oamenilor şi a mediului.

Privită multă vreme ca un dar, apa devine din ce în ce mai mult una dintre problemele globale ale omenirii, factor de influenţă a tuturor domeniilor vitale.

Ritmul îngrijorător de epuizare a acestei resurse constituie o problemă de analiză şi reflecţie la scară naţională dar şi la scară mondială, pentru a cărei soluţionare se impune conjugarea eforturilor oamenilor de ştiinţă de pretutindeni şi a factorilor politici de decizie.

Utilizarea apei în scopuri energetice este cunoscută de mii de ani, la început fiind utilizată pentru măcinarea cerealelor. În primele decenii ale revoluţiei industriale, în Europa şi America de Nord au fost construite mori de apă, pentru o varietate de scopuri, de la procesarea inului până la tors şi ţesut, de la piuă şi până la prelucrarea lemnului.

Efectele complexe ale energiei asupra dezvoltării societăţii şi a mediului au stat la baza studiului continuu în acest sens. Astfel energia apelor având ca scop producerea de energie electrică şi servicii necesare funcţionării SEN, se interferează în cadrul gospodăririi resursei naturale de apă cu colectarea, stocarea, furnizarea apei şi atenuarea viiturilor pentru şi asigurarea protecţiei civile a localităţilor învecinate.

Puterea apei este cea mai importantă sursă de energie care nu implică bioxid de carbon, bioxid de sulf, protoxizi de azot sau orice alt tip de emisie toxică şi nu produce nici un fel de reziduuri solide sau lichide.

Cea mai simplă legătură între puterea apei şi utilizarea cea mai importantă a acesteia cu cea mai mare influenţă asupra dezvoltării societăţii poate fi ilustrată prin transformarea energiei hidraulice în energie electrică,

Fig 1. transformarea energiei hidraulice în energie electrică

Centrala hidroelectrică se foloseşte de o cădere naturală sau artificială a unui râu şi înglobează principalele avantaje în comparaţie cu alte surse de energie, economisind la capitolul consum de cărbune, combustibil sau lemn de foc, fiind de sine stătătoare, fără necesitatea implicării altor componente.

Amenajările hidroenergetice (AHE) au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice.

Capitolul 2 Energia hidraulică

Energia hidraulică reprezintă capacitatea unui sistem fizic (apa) de a efectua un lucru mecanic la trecerea dintr-o stare dată in altă stare (curgere). Datorita circuitului apei în natură întreţinut de energia Soarelui, este considerata o forma de energie regenerabila

Figura 2. Energia hidraulică

Principalele forme sub care apare energia hidraulică sunt:

• Forma mecanică în care se disting:

o energia cursurilor de apă, care reprezintă energia corespunzătoare volumului de apă ce se scurge într-o anumită perioadă (1 an) pe toate cursurile de apă ale planetei. Este forma de energie hidraulică cea mai larg valorificată;

o energia gheţarilor, determinată de masa mare a apei înglobate în gheţari;

o energia mareelor, determinată de mişcarea de rotaţie a globului terestru;

o energia precipitaţiilor atmosferice;

o energia valurilor şi a curenţilor marini.

• Forma chimică, ce se manifestă prin formarea soluţiilor de săruri în apă, reacţie care este însoţită de degajarea de căldură.

• Forma tehnică cuprinde:

o folosirea diferenţei de temperatură între diferitele straturi de apă sau între apă şi aer; au fost realizate instalaţii de mică putere, potenţialul energetic fiind ridicat;

o energia termică a curenţilor marini;

o energia stărilor de tranziţie ale apei, energia de evaporare .