Implementare Mini-Hidro

Istoric

Conversia energiei hidraulice în energie electrică nu este poluantă, presupune cheltuieli relativ mici de întreţinere, nu există probleme legate de combustibil şi constituie o soluţie de lungă durată.

Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de exploatare şi cea mai mare durată de viaţă în comparaţie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienţă de peste un secol în realizarea şi exploatarea CHE, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de performanţă tehnică şi economică foarte ridicate.

Prima hidrocentrală din lume este Cragside, în Rothbury, Anglia, construită în 1870 . Cragside era o casă ţărănească în apropiere de Rothbury. A fost prima casă din lume care a utilizat energia hidroelectrică. În 1868 a fost instalat un motor hidraulic utilizat în spălătoria de rufe, în rotiserie şi pentru acţionarea liftului hidraulic. În 1870 apa din unul din lacurile deţinute pe proprietate a fost utilizată pentru a învârti un dinam Siemens, aceasta fiind probabil prima centrală hidroelectrică din lume.

A doua hidrocentrală din lume a fost construită, în 1882, în Wisconsin, SUA, Appleton, pe râul Fox, fiind utilizată pentru a lumina două mori de hârtie si o casă. La doi ani după ce Thomas Edison a prezentat lampa cu incandescenţă, în anul 1885, se construieşte a treia hidrocentrală din lume, de către Asociaţia Schmidt si Dachler.

În decursul anului 1896 prima centrală combinată hidro si termo din România a fost dată în exploatare pe valea râului Sadu, fiind denumită Sadu I . Vechea turbină cu ax vertical a fost înlocuită în 1905 cu o turbină Francis care a funcţionat până în 1929.

Perioada de avânt a valorificării potenţialului hidroenergetic din ţara noastră se situează între anii 1960-1980, când au intrat în funcţiune o serie de amenajări importante: Bistriţa - Stejaru (210 MW în 1960-1962), Argeş - Vidraru (220 MW în 1966), Dunăre - Porţile de Fier I (1050 MW partea română, în 1970-1971), Lotru - Ciunget (510 MW în 1972-1975), Someşul Cald - Mărişelu (220 MW în 1977) şi altele.

În deceniul următor s-a continuat cu amenajarea sectoarelor de râu situate în aval de marile acumulări realizate sau a sectoarelor cuprinse între zone amenajate (Gogoşu pe Dunăre, Someşul Cald - Floreşti II pe Someşul Cald, sectoare în amonte şi aval de Dăeşti -Zăvideni pe Olt etc.) şi s-au iniţiat scheme noi pe râuri ca: Râul Mare, Crişul Repede, Buzău, Şiret etc.

Toate aceste amenajări au făcut ca la finele anului 1990 puterea total instalată în hidro să fie de circa 5730 MW. După 1990, datorită situaţiei politico-economice din ţară, amenajările hidroenergetice practic au stagnat, în 10 ani intrând în funcţiune circa 452 MW (45 hidroagregate din 21 de centrale) cu o producţie de energie de 790 GWh/an, realizată în centrale a căror execuţie a început înainte de 1989.

Energia hidroelectrica, sau hidro electricitatea, reprezinta generarea de electricitate cu ajutorul unor turbine angrenate de apa, si are aplicatii in tehnologii mult mai vechi care au fost folosite timp de cateva secole pentru a transforma energia apelor curgatoare (energia hidro) in alte forme de energie mult mai accesibile si mai folositoare, de exemplu morile de apa. Energia hidroelectrica se bazeaza pe faptul ca curgerea de apa are un debit regulat si adecvat, si o cadere suficienta de inaltime).