Producerea Energiei Electrice

ARGUMENT

Unica sursă de energie care a alimentat civilizaţia noastră până în acest secol a fost energia solară, înmagazinată sub formă de energie chimică (prin procesul de fotosinteză), în surse regenerative (lemn, ape, vânt) sau în combustibili fosili (cărbune, petrol, gaze) a căror constanţă de formare este de ordinul milioanelor de ani. Se apreciază că din epoca primitivă până acum, cantitatea de energie consumată de omenire a crescut de 2,5 milioane de ori.

O astfel de creştere, care condiţionează evoluţia progresivă a nivelului de trai al populaţiei globului conduce la o problemă de o importanţă deosebită: energia necesară pentru dezvoltarea viitoare a omenirii. Asigurarea cu energia necesară dezvoltării activităţilor de bază constituie un subiect prioritar al preocupărilor din ultimii ani, de a cărei soluţionare depinde menţinerea şi dezvoltarea civilizaţiei noastre.

Conform diferitelor statistici, în anul 2100 temperatura globală a planetei va înregistra o creştere între 1,5 şi 6 °C, dacă filierele energetice şi planul de consum nu vor fi modificate. Ca o consecinţă directă, această creştere considerabilă este însoţită şi de o ridicare a nivelului mării de la 20 cm la 1 m. Dacă modificarea climatului se dovedeşte a fi ireversibilă, reducerea acestei evoluţii însă este posibilă, prin diminuarea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Pentru ca temperatura să nu crească mai mult de 1-3 °C, ar trebui ca totalul emisiilor de gaz în secolele viitoare să reprezinte cel mult o treime din emisiile cauzate de arderea resurselor accesibile de gaz natural, ţiţei şi cărbune. Aceasta înseamnă să se interzică umanităţii arderea a două treimi din energia accesibilă şi relativ ieftină. Nu este deci rezonabilă speranţa că utilizarea/consumarea rapidă a resurselor va determina reducerea naturală a emisiei de gaze cu efect de seră. Pe de altă parte preţul scăzut al resurselor, împiedică apariţia de noi tehnologii, inevitabil mai costisitoare, atâta timp cât ele nu vor atinge o producţie de masă.

Cum viaţa omenirii este de neconceput fără energie, nevoile de lumină, căldură, confort casnic, mobilitate etc. sunt plătite cu un preţ mult prea ridicat, cum ar fi: modificarea climei, poluarea atmosferică, deşeurile radioactive, distrugerea peisajelor naturale etc. Chiar dacă resursele energetice fosile şi energia nucleară vor continua să fie utilizate încă mult timp, un model durabil de societate viitoare nu se poate baza decât pe energiile regenerative, nepoluante, viabile.

INTRODUCERE

Într-o societate modernă, energia electrică reprezintă elementul esenţial de importanţă strategică în dezvoltarea social-economică şi durabilă al oricărei ţări.

Energia este un concept abstract care a fost dezvoltat de fizicieni pentru a încerca să explice în termeni unificaţi fenomene diferite legate de lucrul mecanic. Acest concept a devenit atât de util încât acum conceptul de energie este o noţiune fundamentală a tuturor ştiinţelor naturale şi nu numai acolo ci în toate domeniile societăţii şi în toate culturile. Nu ne putem gândi la nici o activitate care nu implică energie - chiar şi procesul de gândire implică energie.

Industria energetică a devenit o ramură importantă în cadrul economiei mondiale, odată cu descoperirea maşinii cu aburi şi valorificarea resurselor carbonifere în secolul al XVIII-lea în ţările europene şi în secolul al XIX-lea în America de Nord.

Cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea, marcată prin descoperirea posibilităţilor de obţinere a energiei electrice pe baza combustibililor solizi şi a hidroenergiei, precum şi prin trecerea la exploatarea industrială a resurselor de petrol a constituit un moment deosebit în dezvoltarea energeticii. Ulterior, realizarea motoarelor cu combustie internă a stimulat o creştere rapidă a prospecţiunilor şi a exploatărilor de petrol, acesta devenind un combustibil tot mai solicitat pe piaţa mondială.

Alături de petrol, în secolul nostru s-a trecut şi la valorificarea resurselor de gaze naturale, iar în etapa contemporană se realizează un vast program de utilizare a energiei nucleare, precum şi a altor surse de energie primară. S-a ajuns astfel la conturarea unei ramuri industriale - energetica - cu un rol deosebit în dezvoltarea de ansamblu a industriei şi a întregii economii mondiale. În ultimele decenii se constată o evoluţie extrem de rapidă a producţiei de surse de energie primară şi de energie electrică (de exemplu, producţia mondială de petrol a crescut de şapte ori, cea de energie electrică de zece ori, de cărbune aproape de două ori).

Energia electrică este forma de energie cu ponderea cea mai însemnată, ce se utilizează atât în procesul de producere a bunurilor materiale cât şi la consumatorii casnici. De asemenea se preconizează ca în viitor ea să devină cea mai importantă energie utilizată şi într-un alt sector, mare consumator de energie, precum transportul. Dintre avantajele care o fac să fie preferată altor forme de energie putem aminti:

- transportul ieftin la mari distanţe şi cu pierderi mici, ceea ce face ca ea să poată fi produsă direct la sursa de energie primară;

- distribuirea simplă la locurile de utilizare chiar dacă puterea consumatorilor diferă;

- poate fi uşor transformată în alte forme de energie necesare consumatorilor – mecanică, chimică, termică, luminoasă, etc.

Sectorul energetic cuprinde următoarele activităţi: extracţia şi prepararea cărbunelui,

extracţia petrolului şi gazelor naturale, extracţia şi prepararea minereurilor radioactive, industria de prelucrare a ţiţeiului, producţia, transportul şi distribuţia de energie electrică şi termică, gaze naturale şi apă caldă. Unităţile de producţie a energiei sunt: centralele electrice şi termoelectrice, termocentralele, hidrocentralele şi centralele electrice nucleare.

Ritmul de consum al resurselor energetice convenţionale a crescut alarmant în ultimul secol, punând în pericol rezervele viitorului şi determinând, printre altele, odată cu conştientizarea pericolului epuizării resurselor naturale, şi apariţia conceptului de utilizare durabilă.