Proiectarea unei surse de energie regenerabilă pentru Irigații

INTRODUCERE

Timp de mii de ani, energia vântului a fost folosită în cele mai diferite scopuri. După criza petrolului o substanțială dezvoltare a avut loc și s-au realizat impresionante proiecte de parcuri eoliene.

Utilizarea sistemelor eoliene cunoaște o dezvoltare deosebită începând cu Protocolul de la Kyoto referitor la reducerea poluării. În anul 1997, 161 de țări au semnat un acord prin care se impunea ca până în anul 2012 să se reducă gazele cu efect de seră cu 5,2% față de nivelul din 1990. Printre măsurile adoptate pentru îndeplinirea acestui obiectiv se numără și dezvoltarea utilizării sistemelor de energie regenerabilă - în general - și a sistemelor eoliene în special. În anul 2007 a fost semnat de către țările membre ale Uniunii Europene un document cadru care își propune atingerea obiectivului de 20% aport a energiei regenerabile în cadrul energiei totale utilizate de către fiecare stat membru UE, până în anul 2020.

Prin obiectivul impus se deschid noi orizonturi în vederea utilizării pe scară largă a sistemelor eoliene, ca și componente esențiale în utilizarea sistemelor de energii regenerabile.

Energia eoliană este considerată ca una din opțiunile cele mai durabile dintre variantele viitorului, resursele vântului fiind imense. Se estimează ca energia eoliană recuperabilă la nivel mondial se situează la aproximativ 53 000 TWh (TerraWattora), ceea ce reprezintă de 4 ori mai mult decât consumul mondial actual de electricitate.

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, și turbine noi de vânt se construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creștere în ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.

Capitolul I

FLOAREA SOARELUI - DATE GENERALE

Floarea-soarelui își are originea în America Centrală și Canada. Aceasta era cultivată de indieni. După ce, în 1510, exploratorii spanioli au dus-o cu ei peste Atlantic, floarea-soarelui s-a răspândit foarte repede în vestul Europei. La început, aceasta a fost folosită doar ca plantă ornamentală în grădinile botanice și private. Apoi, pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, semințele de floarea soarelui au ajuns să fie considerate un deliciu. Tot în acea perioadă, oamenii preparau din frunzele și florile plantei de floarea soarelui un ceai pentru combaterea febrei.

În 1716, un englez a obținut brevetul pentru extragerea uleiului din semințele de floarea soarelui, ce era întrebuințat în industria țespturilor și a tabacitului. Cu toate acestea, uleiul de floarea soarelui a ajuns in Europa de est abia la începutul secolului al XIX-lea. În scurt timp cultivarea florii-soarelui s-a răspândit și în țările vecine, în Bulgaria, Ucraina, România, Rusia și Ungaria.

1.1. Importanța culturii de floarea-soarelui

Floarea soarelui este o plantă cu diverse utilizări, în alimentația omului și animalelor, industrial (în industria oleochimică, pentru obținerea de acizi grași, esteri metilici, produși prelucrați pentru obținerea de produse finite precum glycerol, în industria cosmetică, tutun, în fabricarea polimerilor) și energetice (substituient sau aditiv al carburantului, datorită proprietăților fizice similare cu cele ale carburantului diesel).

Alte utilizări ar mai fi: tulpinile de la floarea soarelui pot fi folosite ca sursă de căldură, iar cenușa rezultată din ardere poate fi folosită ca îngrășământ bogat în potasiu, planta de floarea soarelui poate fi utilizată și în scop decorativ, fiind cutlivată în parcuri și grădini, are și calități medicinale, fiind utilizată pentru obținerea unui extract alcoolic folosit în tratarea malariei și tincturi folosite în tratarea afecțiunilor pulmonare.

1.2. Cerințe față de umiditate

Floarea soarelui este o plantă rezistentă la secetă, datorită sistemului radicular bine dezvoltat, a porozități plantei, a faptului ca frunzele suporta deshidratarea temporară. Cu toate acestea însă, floarea soarelui are nevoie de o cantitate mare de apă. O singură

plantă de floarea soarelui consumă 70-80 litri de apă pe întreaga perioadă de vegetație. Floarea soarelui poate fi cultivată în zone unde precipitațiile medii anuale sunt între

350- 600 mm.