Sedimente

Capitolul I

INTRODUCERE

Ecosistemul este unitatea organizatorică şi funcţională fundamentală a ecosferei. El este format din combinaţii de sisteme vii şi nevii pe un areal specific al scoarţei Pământului.

În ecosistem circulaţia substanţelor este dependentă cantitativ şi calitativ de structura biocenozei şi a biotopului. Între aceste părţi inconfundabile şi inseparabile există, în ambele sensuri o migraţie permanentă a elementelor chimice. Căile de migraţie a elementelor se realizează şa nivelul biotopului prin soluţiile apoase sau gazoase, iar la nivelul biocenozei prin lanţurile trofice. Acest circuit biogeochimic are caracterc local şi este pus în mişcare de energia solară fixată parţial de ecosistem prin producătorii primari. Trecerea elementelor chimice din biotop în biocenoză se face selectiv. Selectivitatea este asigurată de producătorii primari.

Atomii elementelor chimice sunt legaţi în substanţe organice de complexitate diferită. Prin intermediul lanţurilor trofice aceştia trec de la producătorii primari la consumatori. Aici sunt reţinuţi şi utilizaţi în noi sinteze iar o parte sunt eliminaţi ca deşeuri metabolice. Procesul de eliminare sau reţinere are, de asemenea, un pronunţat caracter selectiv. Elementele chimice ajung din biocenoză în biotop prin:

• respiraţie;

• transpiraţie;

• excreţie;

• fecale;

• prin moartea organismelor sau a unor organe (în cazul plantelor) care intră în sfera de activitate a descompunătorilor.

Mineralizând substanţele organice, descopunătorii transferă elementele chimice din biocenoză în biotop.

Cu alte cuvinte, un ecosistem este caracterizat de legăturile care există între componentele sale şi mediul înconjurător. Aceste legături constituie un ansamblu de mecanisme fundamentale, care fac să intervină mecanisme fizice, chimice şi biologice ce interacţionează într-un mod complex în funcţionarea ecosistemului acvatic. Deci, pentru o caracterizare globlă a ecosistemului este necesară o cunoaştere aprofundată a acestor procese şi a interacţiunilor care există între ele.

Scopul lucrării de faţă est erealizarea unui model hidrodinamic şi ecologic pentru un ecosistem lacustru. Modelul dezvoltat a fost aplicat pentru un lac de talie mică, lacul Siutghiol din România.

S-a început prin studiul principalelor procese de amestec care evidenţiază existenţa unei stratificări termice. Lacul se consideră, pe toata perioada studiului, divizat în două zone: o zonă superficială numită epilimnion, unde activitatea este în principal autotrofă, şi o zonă mai profundă numită şi hipolimnion. Schimburile de nutrienţi şi de substanţe care au loc între cele două zone sunt determinate de evoluţia globală a sistemului. În cadrul modelului s-a studiat şi bilanţul principalelor nutrienţi ai lacului (azotul şi fosforul) precum şi implicaţiile care le au aceştia asupra întregului ecosistem.

Rezultatele modelului au permis concluzionarea stării ecosistemului lacustru studiat precum şi legăturile existe în interiorul acestuia între speciile biomasei dar şi a modului în care este afectat ecosistemul lacustru de factorii climatici (temperatură, intensitatea luminoasă provenită de la Soare, etc).