Tehnologiile de producere a electricității din biomasă solidă în zonele rurale

Producerea biocombustibililor prin:

solidificare a biomasei (producerea de pelete, brichete),

gazificare - producerea gazului de sinteză din bioproduse solide,

lichefiere - transformarea biocombustibilului gazos în combustibil lichid (biodiesel, bioetanol etc.).

Sub aspectul proceselor ce au loc la transformarea biomasei în diferite tipuri de biocombustibili, principalele tipuri de conversie sunt grupate după cum urmează:

fizică (macinare, separare, uscare, presare, brichetare etc.);

termochimică (combustie, piroliza, gazificare, hidrogenare);

fizicochimică (esterificare);

biochimică (fermentare: anaerobă, aerobă, alcoolică);

2. CONCEPŢIA SURSELOR DISTRIBUITE DE ENERGIE BAZATE PE UTILIZAREA SINGAZULUI PRODUS DIN BIOMASĂ

Tipul de

gazificator În curent descendent În curent ascendent În contracurent

Avantaje Conţinutul de particule solide şi gudron în singazul produs este redus, ceea ce permite utilizarea directă a gazului fără curăţire. Grătarul nu este expus temperaturilor ridicate. Poate fi utilizată biomasă cu umiditate ridicată. Temperaturile ridicate pot descompune particulele de cenuşă şi alţi compuşi toxici. Conţinutul înalt de gudron contribuie la mărirea căldurii de ardere Simple în construcţie. Asigură o circulaţie mai intensă a aerului în materialul fierbinte. Costuri mai reduse datorita temperaturilor mai mici

Dezavantaje Biomasa trebuie să dispună un conţinut de umiditate foarte redus (mai mic de 20%). Gazul de sinteză are temperaturi ridicate şi trebuie răcit dacă e necesară compresia sau curăţirea lui. Conţinutul înalt de gudron din singaz poate afecta echipamentul în care acesta este utilizat. Grătarul este expus unor temperaturi ridicate ceea ce implică utilizarea unor măsuri de protecţie. Mai dificile în funcţionare. Cenuşa obţinută deţine un conţinut important de carbon (până la 33%).