Utilizarea Energiei Neconvenționale a Apelor Geotermale Precum și Implicațiile Acesteia asupra Instalațiilor de Transport și Utilizare în Perimetrul Oradea

1. Introducere

Forma cea mai accesibilă de utilizare a energiei interne a Pământului o constituie apele geotermale. Acestea sunt principalul agent de transmitere a energiei geotermice spre suprafaţă.

Sunt considerate ape termale apele a căror temperatură proprie este independentă de cea a locului de emergenţă şi superioară temperaturii medii a aerului cu 4oC şi solului cu 2oC.

Apele termale cu temperatura sub 40oC se folosesc în scopuri balneare şi de agrement, iar cele cu temperaturi mai mari de 40oC pot fi utilizate ca surse de energie. Apele având temperaturi cuprinse între 40oC-70oC sunt folosite pentru încălzirea serelor, solarelor, adăposturilor pentru animale sau pentru încălzirea locuinţelor şi aşezămintelor social-culturale. Apele cu temperaturi cuprinse între 70oC-100oC se folosesc în reţeaua de termoficare, dar şi pentru obţinerea energiei electrice în sisteme speciale. Apele cu temperaturi mai mari de 100oC sunt surse termice utilizate în obţinerea de energie electrică.

Pe teritoriul judeţului Bihor există două importante sisteme de ape geotermale: zăcământul din Pannonianul superior-cel mai important ca extindere şi rezerve şi zăcământul din calcarele şi dolomitele mezozoice zona Băile Felix - 1 Mai – Oradea, mai localizat ca dezvoltare, dar cu importante resurse. Judeţul nostru se află situat în sectorul cuprins între extremitatea vestică a Munţilor Apuseni şi graniţa cu Ungaria, acolo unde se face simţită influenţa anomaliei geotermice ce guvernează Depresiunea Pannonică. Aceasta reprezintă cea mai fierbinte parte din întreaga centură geotermică alpină. Depozitele sedimentare ale bazinului, încălzite de fluxul termic general, înmagazinează o energie termică suficientă pentru a satisface întreaga omenire, timp de 1000 de ani. Singura cale de valorificare, cel puţin în actualul stadiu de dezvoltare tehnologică, sunt însă apele termale.

2. Istoricul utilizării apelor geotermale în zona NV a României

Primele date cunoscute se referă la existenţa apelor geotermale în zona Băilor Felix şi 1 Mai, de astăzi. Mărturii scrise despre existenţa acestor băi avem din anul 1221. Atenţia asupra acestor localităţi a fost atrasă de existenţa unor izvoare calde.

Valea Pârâului Peţa, cu obârşia într-un izvor sublacustru din staţiunea 1 Mai are pe parcursul său urme ale unui lac cu apă termală, ce datează de la începutul Cuaternarului. Din acest lac au mai rămas câteva ochiuri, declarate monumente ale naturii, în care se întâlnesc lotuşi şi nuferi de ape termale (Victoria Regia şi Nymphaea Lotus), precum şi specii de peşti şi gasteropode adaptate la aceste condiţii. Apa râului Peţa a fost deviată prin şanţul de apărare al cetăţii Oradea cu scopul de a menţine funcţionalitatea sistemului de apărare a cetăţii în perioadele de îngheţ.

În secolul al XVII-lea folosirea apelor termale devine mai intensă. Se ridică primele clădiri cu camere şi se construiesc primele bazine din grinzi de lemn. În 1763 este amintită existenţa a patru izvoare în staţiunea 1 Mai, fără a se menţiona numele şi amplasamentul. Tot atunci se aminteşte şi existenţa izvorului Felix, singurul din staţiunea cu acelaşi nume.

Primele lucrări sistematice de captare a apelor geotermale au avut loc în secolul trecut.

Prima analiză chimică a apei a fost făcută în 1835 de către farmacistul Dr. Horvath care încadrează apele în categoria “calde-sulfuroase”. În 1861 Mayer Anthal descrie ambele staţiuni precizând amplasamentul a 13 izvoare, în parte amenajate şi captate în bazine. Nu toate pot fi identificate astăzi.

Primul foraj a fost forajul Izbuc din staţiunea 1 Mai, în anul 1885. A urmat în acelaşi an forajul Balint de la Băile Felix. Acest lucru a dus la transformarea şi modernizarea vechilor Băi “Episcopale” care au căpătat mai târziu actualele nume: 1 Mai şi Felix.

Primele cercetări cu caracter sistematic privind geologia bazinelor externe din Munţii Apuseni datează din 1936 şi au fost executate de M. Paucă. Un an mai târziu I. P. Voiteşti elaborează un studiu privind condiţiile litofaciale şi structurale ale zonei Oradea şi emite posibilitatea existenţei unor ape termale în această zonă.