Analgezice și Antipiretice

I. INTRODUCERE

Sanatatea este una din aspiratiile cele mai puternice a zilelor noastre si este strans si indisolubil legata de participarea permanenta si cat mai activa, dar mai ales in cunostinta de cauza a fiecaruia dintre noi pentru mentinerea ei. Ea constituie un drept inalienabil al tuturor oamenilor si trebuie inteleasa ca o “bunastare completa din punct de vedere fizic, mintal si social si nu inseamna doar absenta bolii sau a unei infirmitati”.

Argumentele care permit sa se intrevada posibilitatile reale de a satisface aceasta necesitate fundamentala a omenirii sunt legate in primul rand de progresele remarcabile ale medicinii contemporane, dar mai ales de directiile si perspectivele de dezvoltare si perfectionare a acesteia in viitor.

Putem afirma pe buna dreptate ca in prezent au fost realizate importante progrese, atat in ceea ce priveste cresterea promptitudinii si exactitatii actului diagnostic, datorita in principal largirii gamei si sporirii tehnicitatii mijloacelor de investigatie invasive si neinvazive, cat si pe plan terapeutic, printr-o stapanire mai eficienta a tot mai multor boli, gratie existentei unor produse medicamentoase deosebit de active sau prin interventii chirurgicale de inalta tehnicitate.

Obiectivele existente ale medicinii viitorului, sintetic exprimate converg pe toate planurile pentru a satisface dezideratul optim si esential al societatii, acela de a mentine individul uman sanatos si eficient pe durata maxima a intregii sale perioade de viata.

In realitate, multi oameni sunt indiferenti fata de soarta propriei persoane. De aceea dupa parerea mea, este nevoie de promovarea sub orice mijloace a cunostintelor despre sanatate si despre factorii care o influenteaza.

Fiecare om trebuie sa stie ca este mai usor de prevenit decat de tratat o boala si ca depinde de fiecare dintre noi cum ne ingrijim propriul nostru organism.

Sper ca aceasta lucrare sa fie interesanta, dar mai ales utila celor care o vor asculta, intentia mea fiind aceea de a face oamenii sa devina mai intereseti de propria lor sanatate si de a intelege ca pot evita aparitia unor afectiuni, daca isi vor acorda putin mai multa atentie si grija organismului lor.

ANALGEZICE – ANTIPIRETICE

II. BAZE FIZIOPATOLOGICE

II.1. Fiziopatologia termoreglarii

1. Homeostezia termica

- asigura desfasurarea normala a proceselor biochimice;

- este rezultatul unui echilibru intre producerea de caldura (termogeneza) si pierderea de caldura (termoliza), realizat prin interventia unor mecanisme fiziologice.

2. Termogeneza

- este asigurata prin reactii biochimice, procese metabolice energetice din tesuturi, indeosebi din muschi (30%) si ficat (40%);

- in 24 ore, organismul unui adult mediu, care executa un lucru usor, produce cca. 3000 calorii.

3. Termoliza

- este rezultatul interventiei unor factori fizici;

- se realizeaza prin radiatii de unde calorice (50% din totalul pierderii de caldura), convectie (15%), conductie, evaporarea apei din plamani si piele (30%), incalzirea hranei si a aerului inspirat.

Printre factorii care intervin in conservarea si pierderea caldurii sunt de mentionat:

- diametrul vaselor cutanate (dilatare = pierdere de caldura, constrictie = conservarea caldurii);

- variatiile volumului sanguine (temperaturile ridicate determina cresterea lui, cele coborate scaderea volumului sanguin);

- modificarea debitului cardiac (febra determina cresterea debitului).

In 24 de ore un adult mediu pierde cca. 3000 calorii.

4. Reglarea temperaturii corpului

Se realizeaza prin mecanisme complexe care impiedica receptorii termici periferici, cai nervoase aferente, centrii termoregulatori, cai nervoase eferente, mecanisme efectoare (circulatia in piele, glande sudoripare, metabolismul tisular, etc).

Centrii termoreglarii controleaza pierderea de caldura (in hipotalamusul anterior) si producerea de caldura (in hipotalamusul posterior).

Centrii sunt influentati pe cale nervoasa, humorala si prin aferente de la scoarta cerebrala.

Legatura dintre centrii si mecanismele efectoare se realizeaza pe cale nervoasa (fibre simpatico, nervi somatici) si humorala (hormonii).

Ridicarea temperaturii, incalzirea centrilor determina interventia mecanismelor de pierdere a caldurii cu derivarea sangelui spre suprafata cutanata, cu marimea radiatiei, cresterea volemiei prin diluarea sangelui, stimularea secretiei sudorale, tahipnee cu cresterea evaporarii.

5. Tulburari ale termoreglarii

Apar in cazul unui dezechilibru intre termogeneza si termoliza. Se cunosc:

a) Hipotermia

- scaderea temperaturii corpului prin racire excesiva, leziuni ale SNC, intoxicatii.

b) Hipertermia

- cresterea temperaturii corpului prin incalzirea externa excesiva;

- forme: socul caloric, socul solar.

c) Febra

- cresterea temperaturii corpului datorita functionarii anormale a centrilor termoregulatori, la nivel superior celui fiziologic, desi cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si termoliza;

- este o reactie generala, nespecifica, de raspuns a organismului fata de un agent nociv;

- reprezinta un mecanism de aparare;

- cand sunt depasite anumite limite devine un pericol pentru desfasurarea proceselor biologice, cu efecte nocive asupra SNC, aparatului cardiovascular, etc.

In functie de cauza, febra poate fi:

- infectioasa (agenti patogeni, toxine);

- de rezorbtie;

- neurogena;