Antiinflamatoare, Analgezice, Antipiretice

MEMORIU

Analgezia reprezintă un capitol important în practica medicală, nu numai ca mijloc de realizare a unei intervenţii de mică sau mare chirurgie, dar mai ales pentru ameliorarea durerilor bolnavilor aflaţi în stadii terminale. În acelaşi timp aplicând tratament medicamentos bolnavilor cu diferite afecţiuni, asocierea acestuia cu diferite analgezice duce la îmbunătăţirea calităţii vieţii acestora având un efect pozitiv asupra psihicului.

Iată de ce am considerat necesară o trecere în revistă a acestora cât şi a medicamentelor antiinflamatorii utilizate în tratamentele actuale.

Terapia medicală reprezintă un domeniu de mare actualitate în continuă schimbare şi remaniere conceptuală şi tehnică.

Industria farmaceutică creează într-un ritm alert noi produse foarte active, noi grupe şi familii de substanţe cu deosebiri dinamice minore, dar cu alte acţiuni farmacologice şi cu potenţe, spectru de acţiune şi cu reacţii diverse diferite.

Medicul, indiferent de vârstă, de experienţă şi de specializarea sa, se află în momentul actual în faţa unui adevărat labirint, creat de noile posibilităţi terapeutice.

CAPITOLUL I

ANALGEZICE ANTIPIRETICE ŞI ANTIINFLAMATORII

1.1. GENERALITĂŢI

O serie de medicamente sumează proprietăţi analgezice, antipiretice şi antiinflamatorii, cu caracter simptomatic.

Prototipul este acidul acetilsalicilic, care are toate aceste efecte de intensitate moderată, cu predominanţa efectelor analgezic şi antipiretic pentru doze mici şi evidenţierea efectului antiinflamator pentru doze mari. Fenacetina, paracetamolul, aminofenazona au efecte analgezice şi antipiretice, dar sunt puţin eficace ca antiinflamatorii. Pentru alte medicamente - de exemplu fenilbutazona, indometacina, ketoprofenul, naproxenul, diclofenacul, piroxicamul - predomină proprietăţile antiinflamatorii. Ele sunt folosite în diferite boli inflamatorii, mai ales în afecţiunile reumatice, fiind cunoscute sub denumirea de antiinflamatorii nesteroidiene (pentru a fi deosebite de antiinflamatoriile steroidiene, reprezentate de glucocorticoizi).

Toate analgezicele, antipireticele şi antiinflamatoriile au în comun o acţiune de ordin biochimic - inhibarea ciclooxigenazei, cu micşorarea formării de prostaglandine şi alţi compuşi de acest tip. Această acţiune este probabil responsabilă de efectele terapeutice. Minusul de prostaglandine determină o parte din reacţiile adverse proprii acestei grupe farmacoterapeutice: iritaţia mucoasei gastrice, mergând până la formarea de ulcer, accidente hemoragice, afectarea rinichiului şi altele.

Efectul analgezic este de intensitate slabă-medie, inferior celui al medicamentelor opioide. Efectul analgezic se dezvoltă repede după administrarea orală (în 1/2 - 1 oră) şi se menţine câteva ore. Durerea surdă, pulsabilă, este mai bine influenţată decât cea ascuţită, cu caracter de junghi. În condiţiile clinice, analgezicele antipiretice şi antiinflamatorii sunt eficace îndeosebi faţă de durerile de natură antiinflamatorie, de exemplu în bolile reumatice, ca şi în cefalee, dismenoree, dureri postoperatorii. Durerea pornită de la viscerele cavitare este mai puţin sensibilă la acest tip de medicamente.