Farmaceutică

Una din principalele tipuri de forme farmaceutice foarte răspândite în farmacii, datorită uşurinţei de administrare, o reprezintă

unguentele.

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate alicării pe piele sau pe mucoase în scop terapeutic sau de protecţie; sunt constituite din excipienţi (baze de unguent) în care se pot încorpora substanţele active.

In funcţie de gradul de dispersie al substanţelor active, unguentele pot fi: unguente-soluţii, unguente-emulsii sau unguente cu mai multe faze.

Dacă faza dispersată depăşeşte 25% din masa unguentului, unguentele-suspensii sunt denumite paste.Dacă faza apoasă depăşeşte 10% din masa unguentului, unguentele-emulsii sunt denumite creme.

Bazale de unguent pot fi: baze liposolubile (grase), baze emulsii(apă în ulei şi ulei în apă ) şi baze hidrosolubile.

Definiţiile altor autori au în vedere proprietăţile fizico-chimice ale unguentelor menţionând unguentele ca geluri plastice pentru aplicare cutanată.

Natura gelică a unguentelor este necesară spre a-şi menţine o formă constantă la ambalare, depozitare şi la locul alicării; în acelaşi timp, unguentele trebuie să fie plastice pentru ca să-şi poată schimba forma în exercitarea unor acţiuni mecanice slabe: apăsare, forfecare, ungere etc.

De caracterul de gel este legată şi proprietatea de tixotropie a unguentelor, datorită căreia, după încetarea aplicării forţei mecanice, unguentele revin mai mult sau mai puţin la forma iniţială, sau mai precis la o vâscozitate cât mai apropiată de cea avută înainte de alicare a forţei.

Unguentele nu trebuie să aibă acţiune sensibilizantă asupra pielii. Este recomandabil să prezinte aderenţă faţă de stratul lipidic cutanat şi să nu astupe porii împiedicând schimburile metabolice normale. De asemenea, nu trebuie să modifice pH-ul cutant

(4,5-6,5) care asigură o anumită protecţie împotriva bacteriilor.

Uneori gradul de absorbţie al substanţei este mai mare la pH ridicat şi trebuie să se facă un compromis între eficacitatea şi tolerabilitatea unguentelor.

Excipienţii trebuie să fie inerţi din punct de vedere chimic, să nu reacţioneze cu componentele active cu care se asociază. În general, unguentele au un anumit conţinut de apă, de aceea excipienţii (bazele de unguent) trebuie să încorporeze uşor apa sau alte lichide, pe care să nu le cedeze în timpul conservării.