Lemnul Dulce - Glycyrrhiza

Introducere

Glycyrrhiza glabra L. (Fabacee) este o planta ierboasa, vivace prin rizomul si radacinile foarte bine dezvoltate, din care se desprind stoloni lungi, subterani. Specie eurasiatica, originara din regiunea mediteraneana, se întâlneste în toata Europa, Asia si în nordul Africii.

În scopuri medicinale se recolteaza atât din flora spontana, cât si din culturi. Datorita sistemului radicular foarte dezvoltat, lemnul dulce se poate cultiva, ca si macesul, pe pante abrupte, pentru prevenirea alunecarilor de teren si a coroziunii. De asemenea, se poate cultiva pe nisipuri, contribuind la fixarea acestora.

Din punct de vedere fitochimic, cele mai importante componente ale produsului Liquiritiae radix sunt saponozidele triterpenice drept principal reprezentant este acidul glicirizinic, care se gaseste în planta sub forma de saruri de Ca, K si Mg. Radacinile si partile aeriene provenite de la specia Glycyrrhiza glabra mai contin, pe lânga sapponozide, si alte componente: flavonoide, tanin, acizi polifenol-carboxilici, urme de ulei volatil, oze, lipide, vitamine, saruri minerale.

Rizomul si radacinile plantei au utilizari terapeutice atât în medicina umana cât si în cea veterinara prin actiunile: demulcenta si expectoranta prin saponozide (glicirizina, acidul gliciretic si derivati), ajutând la fluidificarea secretiilor traheobronhice si faringiene; antiinflamatoare de tip cortizonic si mineral-corticoidic (glicirizina, steroli); diuretica (glicirizina, flavone); antispastica (flavone, cumarine); estrogena (steroli); cicatrizanta si antiulceroasa (glicirizina, acidul gliciretic, flavonozidele), influentând echilibrul ionic (Na+ , K+, Cl-); bacteriostatica prin glicirizina si flavonoide; antalgica; proprietati imunologice prin intermediul poliholozidelor cu o pronuntata actiune asupra sistemului reticuloendotelial; previne complicatiile diabetului prin izoliquiritigenolul ce inhiba aldoreductaza; laxativa prin complexul de principii active care influenteaza motilitatea gastrointestinala.

Intern, planta este utilizata de asemenea în artrite, dismenoree, ulcer gastric, litiaza renala si biliara, dispepsii de fermentatie. Extern este folosita pentru tratarea afectiunilor bucale. Exista numeroase preparate industriale, cum ar fi: Liquiritiae extractum (siccum, spissum, fluidum), Liquiritiae succus, Liquiritiae pulvis, Liquiritiae pulvis composita. Intra în formulele preparatelor ROTER-TABLETE si CORTELAX-DRAJEURI (extract), Species pectorales, Concentratum pectorale; Acid gliciretinic sau Acid gliciretic (Enoxolone). De asemenea, a fost preparat un unguent pe baza de liquiritozida capabil sa îndeparteze petele de pe piele la pacientii cu melanodermii senile.

Partea experimentala a lucrarii cuprinde: studiul histo-anatomic al organelor vegetative la Glycyrrhiza glabra L. si analiza fitochimica preliminara a produsului Liquritiae radix.

Materialul vegetal a fost obtinut de la Glycyrrhiza glabra L. recoltata din Gradina Botanica a Universitatii din Craiova. S-au efectuat sectiuni transversale cu briciul anatomic prin tulpina si frunza plantei. Sectiunile au fost spalate cu apa distilata, apoi au fost supuse unui proces de clarificare, utilizând o solutie de hipoclorit de sodiu 10% (apa de Javel).

Colorarea sectiunilor a fost efectuata cu verde de metil si fucsina. Coloratiile date de acest reactiv depind de compozitia chimica a membranelor celulare: albastru sau albastru-verzui, pentru membranele celulozice si violet pentru membranele lignificate.

Sectiunile colorate si fixate au fost studiate utilizând un microscop binocular de tip KRÜSS (obiectivele ×10, ×20, ×40) si apoi fotografiate cu ajutorul unui sistem SOLIGOR SR-300 MD, adaptat la microscop.

Rezultatele analizei fitochimice preliminare a extractelor eteric, metanolic si apos din Liquritiae radix cuprind: steroli, triterpene, acizi grasi, agliconi flavonici (extractul eteric); tanin catehic, compusi reducatori, saponozide, flavonozide (extractul metanolic); compusi reducatori, oze, saponozide si tanin catehic (extractul apos).