Metode de Protecție Anticorozivă

INTRODUCERE

Coroziunea reprezintă fenomenul de distrugere parţială sau totală a materialelor în general şi a metalelor în special, în urma unor reacţii chimice şi electrochimice, care au loc prin interacţiunea cu mediul ambiant. Ea poate fi privită ca o reacţie eterogenă redox ce se produce din cauza instabilităţii termodinamice a metalului în mediul dat - reacţie în care metalul este oxidat, iar nemetalul redus.

Metalele din care sunt confecţionate utilajele supuse coroziunii au un nivel energetic ridicat, deoarece pentru obţinerea lor din minereuri s-a cheltuit o cantitate importantă de energie. Coroziunea este deci un proces natural, o tendinţa firească a metalelor de a reveni la o stare energetică coborâtă, dar un fenomen dăunător, care produce pagube imense în toate ramurile economiei mondiale. Se apreciază că peste 10% din producţia mondială de metale este definitiv pierdută sub acţiunea corozivă a mediului înconjurător. În afară acestor pagube, apar cheltuieli suplimentare pentru recondiţionarea şi înlocuirea pieselor corodate, producţii contaminate în urmă contaminării cu produse de coroziune, cheltuieli care au consecinţe nedorite asupra indicilor economici. Uneori datorită distrugerii accelerate a unui aparat se produc pierderi de vieţi omeneşti.

Trebuie menţionaţi factorii principali care determină intensitatea fenomenului de coroziune şi anume: concentraţia substanţelor care intră în compoziţia mediului, impurităţile sau agenţii poluanţi, temperatura şi umiditatea, pH-ul, gradul de aerare, deplasarea aerului.

Practic coroziunea nu poate fi eliminata din existenţa şi comportarea unor structuri metalice. De aceea, fenomenul de coroziune trebuie să fie permanent controlat pentru a reduce la minimum pagubele de materiale şi energie umană incluse în producerea elementelor metalice.

METODE DE PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ

Deoarece coroziunea metalelor şi a aliajelor provoacă mari pagube industriei, se acordă o deosebită atenţie găsirii de mijloace eficace pentru preîntâmpinarea coroziunii sau pentru reducerea acţiunii ei.

Problema capătă importanţă foarte mare în instalaţiile moderne, care se amplasează direct în aer liber.

Cunoaşterea mecanismelor proceselor de coroziune şi a influenţei diferiţilor factori asupra vitezei acestora, a permis elaborarea unor metode eficiente de protecţie anticorozivă.

Protecţia anticorozivă poate fi realizată pe mai multe căi :

a) prin acţiune asupra materialului

alegerea raţională a materialului de construcţie ;

tratamentul său mecanic, termic sau chimic ;

b) prin acoperiri protectoare

acoperiri metalice;

acoperiri nemetalice;

c) prin acţiune asupra mediului coroziv

utilizarea inhibitorilor de coroziune;

îndepărtarea gazelor care intensifică coroziunea;

d) prin acţiune asupra proceselor electrochimice de coroziune

protecţie catodică ;

protecţie anodică ;

e) prin alegerea raţională a tipului de construcţie şi a condiţiilor de exploatare a instalaţiilor

1. Acoperirile de protecţie sunt frecvent utilizate pentru combaterea coroziunii. Efectul lor protector se bazează fie pe principiul izolării complete a metalului de agentul corosiv, fie pe încetinirea reacţiei ce ar urma să se producă între metal şi soluţia corozivă. Suprafaţa metalică ce nu are o rezistentă proprie la coroziune se acoperă cu un strat dintr-un material mai rezistent.

Din punct de vedere al compoziţiei, acoperirile protectoare se pot clasifica în: acoperiri metalice, acoperiri pe bază de compuşi anorganici şi acoperiri de compuşi organici.