Cuprins
- ARGUMENT pag. 3
- CAPITOLUL I: FIZIOPATOLOGIA INFLAMAŢIEI pag. 6
- 1.1 Definiţie. Semnele inflamaţiei. Clasificare pag. 6
- 1.2 Ciclooxigenaza 1 (Cox-1) şi Ciclooxigenaza 2 (Cox-2)
- în inflamaţie pag. 10
- CAPITOLUL II: SUPOZITOARE (SUPPOSITORIA) pag. 12
- 2.1 Introducere pag. 12
- 2.2 Istoric pag. 12
- 2.3 Noţiuni de anatomie şi fiziologie a rectului pag. 13
- 2.4 Factorii care influenţează absorbţia rectală pag. 14
- 2.5 Formularea supozitoarelor pag. 16
- 2.6 Excipienţi (baze pentru supozitoare) pag. 16
- 2.7 Prepararea supozitoarelor pag. 20
- 2.8 Condiţii de calitate pentru supozitoare pag. 23
- CAPITOLUL III: ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE pag. 25
- 3.1 Clasificare AINS pag. 25
- 3.2 Farmacocinetica AINS pag. 26
- 3.3 Mecanismul de acţiune al AINS pag. 27
- 3.4 Utilizarea în terapie a AINS pag. 28
- 3.5 Reacţii adverse ale AINS pag. 32
- 3.6 Reprezentanţii AINS pag. 32
- CAPITOLUL IV: MEDICAMENTE ANTIINFLAMATORII
- NESTEROIDIENE SUB FORMĂ DE SUPOZITOARE pag. 34
- CONCLUZII pag. 48
Extras din proiect
ARGUMENT
Se consideră că procesul inflamator reprezintă substratul îmbolnavirilor şi slăbirii imunitătii organismului, antrenând reacţii ce pot duce în mai multe direcţii. Inflamaţia reprezintă un mecanism nespecific de răspuns şi apărare a organismului la o agresiune. Agresiunea poate fi generată de bacterii, virusuri, paraziţi ori factori fizici - căldură, frig, traumatism, iradiere, ultraviolete. Bineînţeles, şi unele substanţe toxice pot determina inflamaţia în organism: pesticide, ierbicide etc. în acelaşi timp, răspunzatoare de iniţierea răspunsului inflamator pot fi chiar substanţele produse de organism, cum sunt acizii biliari, ureea, amoniacul, glucoza. Procesul inflamator este unul patologic complex care include, pe de o parte alterare şi distrucţie şi pe de altă parte, reacţii puternice ale organismului precum şi fenomene reparatorii.
Implicarea procesului inflamator într-o serie de afecţiuni de la diferite niveluri ale organismului, ce pot afecta calitatea vieţii pacienţilor respectivi pe termen lung sau scurt, a crescut interesul cercetatorilor pentru cunoaşterea aprofundată a tuturor modificărilor vasculare, celulare, umorale, nervoase care însoţesc acest proces.
Medicamentele antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice cuprind un grup heterogen de compuşi cu structură chimică diferită, dar cu efecte farmacologice şi reacţii adverse asemănătoare. Cercetările au stabilit ca aceste substanţe interferă cu căile biochimice implicate în biosinteza prostaglandinelor şi a altor substanţe asemănătoare.
Antiinflamatoarele sunt recomandate pentru tratamentul unor afecţiuni începând de la dureri de cap, dureri menstruale până la dureri colicative, renale sau biliare, precum şi într-o serie intreagă de boli reumatismale antiinflamatorii. Aceste medicamente se găsesc sub formă de comprimate, supozitoare, fiole pentru injecţii intramusculare sau intravenoase, geluri, creme şi unguente. Cele mai cunoscute sunt diclofenacul (existent în acest moment pe piaţa sub 30 de denumiri comerciale distincte), ibuprofenul, ketoprofenul, fenilbutazonul, indometacinul, acidul acetilsalicilic.
Antiinflamatoarele nesteroidiene ajută la reducerea durerii, inflamaţiei, dar nu vindecă boala sau leziunile responsabile pentru aceasta. Două medicamente din această categorie, ibuprofenul şi naproxenul reduc de asemenea şi febra. Antinflamatoarele nesteroidiene reprezintă medicaţia utilă în grade variate în tratamentul afecţiunilor reumatismale inflamatorii şi degenerative, articulare şi abarticulare, menţionate în clasificarea bolilor reumatice. Calităţile ce se cer unui bun antiinflamator nesteroidian: efect rapid analgezic şi antiinflamator, menţinerea eficacităţii la administrare prelungită, toleranţă bună, administrare comodă. Bolnavii raspund individual la aceste medicamente. Nu există criterii pentru a prevedea care AINS este mai activ la un anumit bolnav. Când s-a obţinut controlul inflamaţiei se reduce doza sau se opreşte administrarea.
AINS pot fi utilizate prin administrare orală, intrarectală, intravenoasă sau locală. Administrarea orală a AINS produce de multe ori distrugeri în mucoasa gastroduodenală. Acest lucru poate fi evitat prin administrarea AINS sub forma de supozitoare. Administrarea rectală asigură o absorbţie rapidă a medicamentelor, având avantajul că este o alternativă uşoară faţă de administrarea intravenoasă, de exemplu, este relativ lipsită de durere, iar pentru copii în special nu este mai periculoasă decât luarea temperaturii.
Antiinflamatoarele nesteroidiene pot masca unele semne ale bolilor infectioase, fapt care trebuie cunoscut de către medic pentru a nu se întârzia tratamentul antibiotic sau chimioterapic potrivit.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Supozitoare Antiinflamatoare.doc