Suspensii

INTRODUCERE

Faramacopea ROMANA oficializeaza pentru prima data in editia a VIII-a, in vigoare suspensiile ca forma farmaceutica intr-o monografie de generalitati, definindu-le ca “preparate farmaceutice care contin substante solide, insolubile, dispersate in apa sau ulei”.

Dimensiunea particulelor fazei solide dispensate este cuprinsa intre 0,1 µ- 100µ, sub 0,1µ incepe domeniul sistemelor dispersate coloidale.

Potrivit farmacopeii, in cadrul suspensiilor se includ numai preparatele apoase sau uleioase care prezinta caracterul general de a fi suficient de solide pentru a putea fi omogenizate prin agitare si constituite din substanta solida insolubila dispersata, modul de dispersiune fluid si agentii de stabilizare

In definitia farmacopeii, termenul de apa si ulei trebuie inteles intr-un fel asemanator aceluia de faza apoasa respectiv uleioasa din cadrul emulsiilor. Modul de dispensiune “apa” este constituit din apa, lichide miscibile cu apa ca glicerolul, alcoolul, propilenglecol, solutii de diferite substante medicamentoase sau ale unor agenti de vascozitate, etc. iar prin mediul de dispersiune ”ulei” se inteleg uleiuri grase vegetale, ulei de parafina, oleat de etil, substante miscibile cu uleiuri ca laolina, ceara spanurile, solutii uleioase ale unor substante medicamentoase liposolubile ca vitamine, hormoni, etc.

Oficializarea suspensiilor in F.R. VIII-a ca si in alte farmacopei reflecta frecventa prescriptiilor sub forma de suspensii atat la receptura cat si in formularea preparatelor industriei. Un numar tot mai mare de substante active consacrate terapeutic cat si din cele nou introduce in arsenalul medicamentos, datorita insolubilitatii reduse in vehiculul prescris, trebuie sa fie prelucrate sub forma de suspensii ca de exemplu antibiotice, hormoni, sulfamide anestezice, unele saruri anorganice insolubile, etc.

CAPITOLUL I

SUSPENSIILE

I.1 DEFINITIE

Suspensiile sunt: preparate farmaceutice care contin substante solide insolubile dispersate in apa sau ulei.

Privite din punct de vedere fizico-chimic suspensiile sunt sisteme disperse eterogene constituite din doua faze: una externa continua, lichida si a doua interna, dispersata reprezentata de particule solide, insolubile sau foarte putin solubile in mediul de dispersie.

Suspensiile sunt prin urmare - mai concis - sisteme eterogene de solid in lichid.

I.2 MEDIUL DE DISPERSIE

Suspensiile pot sedimenta doar la agitare (1-2 min) trebuie sa dea o dispersie omogena si sa permita o prelevare corecta a dozelor prescrise.

Substantele medicamentoase dispersate pot fi nu numai pulberi insolubili dar si pulberi cu solubilitate limitata in mediul de dispersie.

Marimea particulelor variaza intre 0,10 – 100 mµ. Mediul de dispersie poate fi constituit din apa sau ulei ca si din alte lichide sau asocieriale acestora (apa, glicerol, alcool, etc). Vehicolul este de asemenea asociat cu diferite componente. Astfel la formularea suspensiilor administrate pe cale bucala sunt incluse componente cu diferite roluri: coloizi protectori, edulcoranti, agenti acidifianti daca este necesar, aromatizanti, conservanti. In mod ocazional substantele active se pot suspenda numai in sirop sau intr-un vehicul pe baza de sorbitol. De obicei se cere o stabilitate fizica cat mai indelungata a preparatelor si de aceea se adauga agentii de suspensie. Acestea au rolul de a mari vascozitatea fazei externe de a reduce tensiunea interfaciala solid-lichid sau de a acoperi particule solide cu un invelis hidratat reducand astfel interactiunea dintre acestea. Ca edulcoranti se folosesc sorbitolul sau zaharoza concentratii de 20 – 25 %. Pentru suspensiile cu PH 5-6 se prefera sorbitolul cand se elimina modificarea culorii provenita din invartirea zaharozei. Ca aromatizanti se folosesc mai ales esentele de fructe, vanilie, menta, ciocolata.

Cand se urmareste ca o suspensie sa fie colorata asa cum se intampla uneori cu produsele industriale se aplica aceleasi reguli de asociere cu colorantul ca si in cazul solutiilor.