Vitaminele și Rolul lor în Alimentație

ARGUMENT

Nimic nu este mai benefic decât o alimentaţie cu aport scǎzut de grǎsimi şi bogatǎ în fructe, legume şi cereale, pentru a furniza vitaminele şi mineralele de care avem nevoie pentru a ne menţine sǎnǎtoşi. Din pǎcate, nu întotdeauna mâncǎm sǎnǎtos. Pe lângǎ aceasta mai sunt şi alte cauze precum: efectele negative ale stresului, înaintarea în vârstǎ, lipsa exerciţiului fizic, poluarea şi bolile, iar perspectiva consumului de suplimente nutritive va deveni una extrem de importantǎ. De aceea existǎ din ce în ce mai mulţi specialişti în domeniu care recomandǎ consumul zilnic de multivitamine. Dacǎ consumaţi o alimentaţie cu un aport scǎzut de grǎsimi, formatǎ din cel putin cinci porţii de fructe şi legume pe zi, şi pui, carne slabǎ sau peşte, de câteva ori pe sǎptǎmânǎ, probabil cǎ puteţi sǎ apelaţi doar la o formulǎ clasicǎ de multivitamine. Dar chiar şi cei care consumǎ o alimentaţie bine alcatuitǎ si consuma hrana de tip fast-food numai ocazional pot beneficia de o formula forte. Pentru persoanele al caror prinz este alcatuit numai dintr-o felie de pizza si un pahar de bautura racoritoare este imperios necesara o formula forte. Necesarul zilnic satisface cerintele minime zilnice si ajuta la prevenirea aparitiei unor boli, cum ar fi scorbutul (care apare ca urmare a deficientei de vitamina C). Nivelurile mai ridicate de vitamine si minerale ce se gasesc in multivitamine pot ajuta de fapt la prevenirea bolilor, la intirzierea aparitiei lor sau pentru a ameliora anumite indispozitii sau dureri.

Vitaminele sunt substante organice care, in cantitati foarte mici, indeplinesc in organismul animal functiuni specifice si vitale. Ele nu produc energie (ca hidratii de carbon sau grasimile) si nu sunt utilizate ca material plastic pentru constructia celulei (ca proteinele), dar sunt esentiale pentru cresterea si mentinerea sanatatii omului si animalelor.

Vitaminele pot fi sintetizate de plante si microorganisme si nu pot fi sintetizate de organismul animal. Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele; ca sursă secundară de vitamine trebuie menţionată flora bacteriană intestinală precum şi o serie de organe, ţesuturi, lichide de origine animală în care vitaminele se concentrează sau depozitează.

Vitaminele sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării normale a organismului animal. Alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în cantitate mică, influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor metabolice; participă la reglarea funcţiilor celulare, îndeplinesc rol de cofactori enzimatici, intervin în procesele de oxido-reducere din organism, etc.

Lipsa lor din hrana duce la imbolnaviri grave (avitaminoze). Unele intra in compozitia enzimelor si functioneaza sub forma de coenzime.

Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.

Lipsa sau insuficienţa vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.

O serie de vitamine joacă un rol important în reacţiile biochimice catalizate de enzime, funcţionând în calitate de cofactor (intră în structura enzimelor). Vitaminele cu rol de cofactor participă direct în manifestarea activităţii enzimelor respective fie ca vitamine propriu-zise, fie ca derivaţi ai acestora sub formă de esteri fosforici sau pirofosforici şi nucleotide.

Se cunosc şi compuşi naturali, care fǎrǎ sǎ fie vitamine , manifestǎ acţiune similarǎ lor , şi poartǎ denumirea de substanţe vitagene, cum ar fi : diferiţi aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, etc. Pe de altǎ parte sunt cunoscuţi şi analogi structurali ai vitaminelor, dar cu acţiune antagonicǎ, care anihileazǎ total sau parţial acţiunea vitaminelor , substanţe denumite antivitamine.

Sub aspect chimic, vitaminele sunt substanţe micromoleculare cu structurǎ chimicǎ foarte heterogenǎ.Ca element comun se poate semnala prezenţa unor grupǎri funcţionale esterificabile în molecula lor. În prezent, se poate sintetiza majoritatea vitaminelor cunoscute, care se utilizeazǎ în medicinǎ ca factori profilactici şi curativi.

Capitolul I: DEFINIREA, NOMENCLATURA ŞI CLASIFICAREA VITAMINELOR

1.2. DEFINIREA VITAMINELOR

- sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării normale a organismului animal

- alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în cantitate mică

- influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor metabolice

- participă la reglarea funcţiilor celulare

- îndeplinesc rol de cofactori enzimatici

- intervin în procesele de oxido-reducere din organism

1.3. NOMENCLATURA ŞI CLASIFICARE

Sub aspect chimic, vitaminele sunt substanţe micromoleculare foarte heterogene.

Prima vitamină a fost descoperită de C. Funk în 1911, care a reuşit să izoleze din tărâţele de orez o substanţă ce vindeca boala beri-beri şi care a fost numită vitamină, adică vitamină vitală.

I s-a dat numele de vitamină deorece substanţa respectivă (vitamina B1) conţinea azot aminic şi era considerată indispensabilă.

Vitaminele se denumesc cu ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A, B, C, D, E, F, etc.). În cadrul aceleaşi clase, vitaminele se denumesc cu ajutorul indicilor: De exemplu, vitamina D se găseşete sub mai multe forme: D2, D3, complexul de vitamine B cuprinde vitaminele B1, B2, B3, B6, B12

După structura chimică se denumesc:

- acid ascorbic (vitamina C);

- tiamină (vitamina B1);

- riboflavină (vitamina B2);

- piridoxină (vitamina B6);

După rolul fiziologic ce-l îndeplinesc în organism, vitaminele se clasifică astfel:

- vitamina antihemoragică (vitamina K);

- vitamina antiberi-beri (vitamina B1);

- vitamina antirahitică (vitamina D);

- vitamina antisterilităţii (vitamina E);

- vitamina antiscorbutică (vitamina C).

După solubilitatea acestora în apă sau în solvenţi organici, vitaminele se clasifică în:

- vitamine hidrosolubile;

- vitamine liposolubile.