Discriminarea rromilor privind sănătatea publică

I. Partea introductiva

Prezenta romilor in Europa nu este istorie contemporana. Ei s–au stabilit aici in

secolele XIV si XV, in special in Romania, Spania, Portugalia, Franta, Germania,

Rusia. In ciuda unei identitati culturale comune, populatia de romi din Europa nu poate fi descrisa ca un singur grup, ci o imbinare de mai multe grupuri. Eterogenitatea, care se remarca de la tara la tara si chiar de la regiune la regiune, se datoreaza, in principal, adaptarii acestei populatii la statul in care s–au stabilit, dupa mai multe etape de migratie, din locul de origine, regiunea Punjab din India. De altfel, chiar si unele obiceiuri ale romilor s–au integrat in cultura tarilor gazda. Indiferent de origine, de–a lungul istoriei,romii din Europa au fost supusi

constant hartuirilor si persecutiilor.

Din cauza caracteristicii de popor nomad si a particularitatilor culturale, au

trecut prin perioade de sclavie. E suficient sa ne amintim de Ordinul Medina

Sidonia, emis de Isabel, din monarhia catolica, in 1492, prin care se ordona

persecutia romilor, a evreilor si a maurilor in Spania.Primii romi care au ajuns in principatele romane au fost liberi. Domnul Nicolae Gheorghe, un specialist in problematica romilor, sustine ca sclavia a fost rezultatul cresterii masurilor stringente luate de proprietarii de pamanturi, de curtile domnesti si de manastiri pentru a preveni ca forta de munca, pe care o constituia populatia roma, sa paraseasca principatele.

Ei incepusera sa plece din principatele romanesti pentru a scapa de pretentiile, mai apasatoare ca niciodata si de “dependenta fiscala limitata de domnitorii romani” cautand o “dependenta personala nelimitata de marii latifundiari ai tarii, de manastiri si de boieri” (Hancock care citeaza din Gheorghe,Sclavia romilor, 2000). Tratamentul aplicat romilor in perioada sclaviei era unul extrem de dur. Aveau mai putine drepturi decat un iobag din nastere – latifundiarii avand chiar si dreptul de a–i vinde sau de a–i oferi ca dar (Kenrick, 1998:138). Codul civil stipula ca romii veniti din afara granitelor sa fie proprietatea statului; in plus, fiecare copil rom nascut intre granitele principatelor devenea implicit sclav (Liegeois, 1968:110). Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, contine referinte cu privire la tratamentele si pedepsele la care erau supusi sclavii.

Toata aceasta istorie a discriminarii de–a lungul secolelor a dus la numeroase

situatii de excludere sociala a acestei minoritati in Europa, situandu– i printre cele mai vulnerabile grupuri de pe continent. Excluderea este cu atat mai vizibila in tarile sarace si in fostele state comuniste.

Populatia de romi este principala minoritate etnica in Europa. Se estimeaza un numar de sapte – doispezece milioane de romi, pana la doua treimi in tarile centrale si est Europene. Majoritatea romilor traiesc in tarile candidate sau tari in procesul de aderare la Uniunea Europeana sau in statele care au devenit recent membre: Romania, cu aproximativ 2,5 milioane, Ungaria, aproximativ 600 000 Bulgaria, in jur de 500 000. Slovacia, aproape 400 000 sau Republica Ceha, 300 000. Romania este tara cu cel mai mare numar de romi , peste 2 000 000.

Potrivit raportului Comisiei Europene din noiembrie 2004“Situatia romilor intr–o Uniune Europeana mai mare”, situatia generala a populatiei de romi din Europa in diferite sfere relevante pentru incluziunea sociala pot fi rezumate astfel:

– Educatie: in multe tari exista o tendinta de segregare a copiilor romi, si de multe ori, in scolile publice, profesorii au tendinta de ai separa de restul elevilor neromi, separandu–i in clase se studio improvizate. In plus, nu se acorda

atentie oferirii unei educatii adecvate copiilor romi, cadrele didactice fiind de cele mai multe ori dezinteresate. Astfel, rezultatele scolare pe care copii romi le obtin reflecta acest lucru.