Diversitate tematică, stilistică și de viziune în poezia interbelică

Perioada interbelică reprezintă o etapă de efervescenţă creatoare pentru poezie care dobândeşte “o conştiinţă de sine şi, deci, o existenţă proprie”(Nicolae Manolescu). Având ca punct de plecare manifestarea simbolistă şi sincronismul teoretizat de Eugen Lovinescu, modernismul şi tradiţionalismul apar ca două orientări literare care reflectă experienţele şi varietatea lirismului interbelic, fiind expresia tensiunii între originalitatea spiritului creator şi orientările dominante în cultura vremii.

Termenul de “modernism”este definit de criticul Adrian Marino în studiul “Modern.Modernism.Modernitate” ca fiind o determinare temporală “recent”, “de curând”,“nu demult”. Modernul se opune ideii de clasic, învechit, depăşit.“modern” (lat. modernus)= recent,nou.

Conceptul de “tradiţionalism” are la bază cuvântul “tradiţie” care semnifică totalitatea obiceiurilor, credinţelor şi datinilor care definesc profilul spiritual al unui popor şi care se transmit din generaţie în generaţie; tendinţă de conservare a specificului naţional.

Modernismul este o tendinţă de înnoire în artă şi literatură, caracterizată prin negarea tradiţiei şi impunerea unor noi principii de creaţie. Cuprinde mai multe curente artistice precum: simbolismul, expresionismul şi curentele din avangardă (suprarealismul, dadaismul, constructivismul).

Tradiţionalismul este o ideologie cultural literară interbelică, caracterizată printr-un ansamblu de idei, credinţe, prin care promovează tradiţia si ideea de specific naţional, preia elemente din semănătorism şi poporanism.

Modernismul românesc s-a constituit în jurul revistei “Sburătorul” (1919 – 1922 şi 1926 – 1927), sub direcţia lui Eugen Lovinescu, caracterizându-se prin ruptură de tradiţie, refuzul modelelor clasice. La început, E. Lovinescu nu formulează un program, din dorinţa de a atrage cât mai mulţi adepţi, printre care: L. Rebreanu, Camil Petrescu, H.P.Bengescu, L.Blaga.

Tradiţionalismul s-a cristalizat în jurul revistei “Semănătorul” (1901-1910), condusă de Nicolae Iorga, de unde îşi ia denumirea şi prima grupare tradiţionalistă: semănătorii. Cea de-a doua grupare, susţinută de revista “Viaţa românescă” a lui G. Ibrăileanu (1906) este denumită poporanism. Gândirismul este promovat de revista “Gândirea”. Reprezentanţi în poezie: Ion Pillat, Vasile Voiculescu.

Modernism

ruptura de tradiţie;

respingerea ierarhiilor de valoare anterioare;

nevoia de inovare şi simbolul de negare a realismului şi naturalismului;

dificultatea în comunicare, dublată de elitism;

ermetismul;

refuzul modelelor clasice;

înnoirea expresiei;

renunţarea la militantism;

depăşirea universului rural;