Frazeologie

Introducere

Coşeriu afirma că „imperativul categoric al culturii, ca ştiinţă, ca artă, este acela de a nu face concesii unui subiect particular, acela de a respecta ori subiectul universal, ori obiectul universal, ori comunitatea, în cazul limbajului" (Coşeriu 1994: 174-175). Structurile frazeologice, ca formă de manifestare a culturii în perimetrul limbii, sunt „acele tiparuri neschimbate care se formează în curs de mii de ani şi dau fiecărei limbi fizionomia ei proprie" (Eminescu VI: 16).

Un studiu asupra frazeologiei unei limbi se caracterizează printr-o actualitate continuă, chiar dacă există studii foarte multe în acest domeniu. Noutatea constă în modul de abordare şi valorificare a materialului frazeologic. Dacă la începuturile constituirii sale, ca preocupare mai mult lexicografică, frazeologia a fost abordată mai ales dintr-o perspectivă didactică (sau contrastivă), ulterior acest domeniu a fost privit dintr-o perspectivă artistico-literară.

Ca disciplină lingvistică, ce a interesat lexicologii, lexicografii dar şi alţi lingvişti în secolul trecut, frazeologia cunoaşte o renaştere dintr-o nouă perspectivă: e vorba de abordarea acesteia culturologic şi antropologic. Chiar dacă s-au scris sute de monografii la acest domeniu de studiu, frazeologia este actuală prin materialul valoros pe care îl oferă în conturarea imagini, specificului unei comunităţi. E vorba de redescoperirea aplicabilităţii tezaurului frazeologic la intersecţia domeniilor lingvistică, etnologie, culturologie antropologie, istorie şi alte ştiinţe ale culturii.

Teza noastră încearcă să demonstreze acest fapt prin observarea unor astfel de dovezi în frazeologia ce vizează şi conţine cuvîntul CAP: Prin aceasta ne propunem:

- Să stabilim structurile de limbă ce poate fi incluse în domeniul frazeologiei pentru a servi drept unităţi ale investigaţiei noastre;

- Să stabilim, pe de o parte, rolul structurilor frazeologiece în conturarea imaginii unei realităţi (capul, în cazul nostru), esenţială în viaţa umană, şi, pe de altă parte, prin această imagine şi raportare la ea – un specific de mental, de cultură al comunităţii române.

- Să identificăm şi să aplicăm unele posibilităţi didactice pe care le poate oferi domeniul frazeologic în formarea unor competenţe culturale şi lingvistice.

Prin aspectele teoretice referitoare la frazeologie ne propunem să stabilim cu claritate limitele obiectului de studiu avut în vedere: adoptăm o anumită teorie şi direcţie de cercetare în domeniul frazeologic şi conturăm cît mai concret conceptul de variabilitate frazeologică. În ce priveşte primul concept, chiar titlul lucrării dovedeşte adoptarea teoriei coşeriene despre „discurs repetat” („wiederholte Rede”), tradiţional, frazeologism, unitate frazeologică etc., cu adaptările aduse acesteia de către Stelian Dumistrăcel prin teoria enunţului aparţinând discursului repetat. Conceptul este definit drept „tot ceea ce în vorbirea unei comunităţi se repetă într-o formă mai mult sau mai puţin identică de discurs deja făcut sau combinare mai mult sau mai puţin fixă, ca fragment, lung sau scurt, a «ceea ce s-a spus deja»”. Printre speciile menţionate de autori se află citatele („ca repetare a unor fragmente de texte – literare sau altele – cunoscute ca atare”), proverbele, locuţiunile fixe, formulele de comparaţie şi diferite alte expresii

Importanţa imaginii din frazeologisme (mai ales cele paremice) este axiomatică şi nu necesită o demonstrare specială. La fel de semnificativă este şi opţiunea pentru un element somatic – capul. Argumentele în acest sens sunt următoarele:

- În primul rînd, este unul dintre cuvintele ce face parte din lexicul de bază, sau fondul principal al limbii române;

- în al doilea rînd, are o pletoră semantică foarte extinsă, derivate numeroase, sensuri metaforice multiple.

- La fel, denumeşte o realitate care serveşte drept element al imaginii într-un număr foarte mare de frazeologisme – dintre frazeologismele somatice, cele care au drept element component somatismul CAP sunt cele mai numeroase.

- Sensurile simbolice pe care le implică sunt variate şi bogate: acoperă un compartiment mitologic românesc şi universal important.

- Îşi găseşte loc de frunte şi în cercetările antropologice legate, mai ales de fenomenul tabuizării, prin atribuirea de semnificaţii esenţiale pentru viaţa individuală şi comunitară;

- Face parte din componenta universal-umană, prin contribuirea la recunoaşterea unor structuri universale de mintal şi comportament. Acest fapt se datorează în primul rînd prin experienţa relativ asemănătoare a fiinţei umane în raport cu această parte a corpului uman. Iar, pe de altă parte, se datorează unei mentalităţi ancestrale, a omului primitiv, a cărui purtător este imaginea arhitipală a capului.

Un studiu asupra imaginii capului în frazeologia românească va răspunde, credem, şi provocărilor actuale ale evoluţiei ştiinţelor culturii: în direcţia demonstrării unui specific comunitar în contextul unui universalism şi globalism agresiv.