Jocurile de copii - simboluri și semnificații

Proiect
8/10 (1 vot)
Domeniu: Filologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 21 în total
Cuvinte : 8282
Mărime: 160.52KB (arhivat)
Cost: 8 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Delia Suiogan, Petronela Mureşan
Lucrare de specialitate prezentată în cadrul Universităţii de Nord Baia Mare, Facultatea de Litere. Această lucrare prevede descrierea unor jocuri de copii, printr-o interpretare a simbolurilor si gesturilor care preced actiunea ludica a copiilor.

Cuprins

Introducere 5

Despre joc şi joacă 7

Clasificarea jocurilor 8

Categorii de jocuri. Aplicaţii 11

Amintiri din copilărie – Ion Creangă 11

Trei feţe – Lucian Blaga 11

De-a v-aţi ascuns – Tudor Arghezi 12

Prefaţă – Tudor Arghezi 13

Funcţii şi trăsături ale jocului 14

Jocurile – folclor al copiilor 16

Limbajul ludic 17

Jocurile în viziunea copiilor 18

Relaţiile jocului cu mitul, magia şi ritul 20

Obiceiuri agrare - între joc cu tematică agricolă şi ritual agrar 20

Paparuda 21

Caloianul 21

Concluzii 23

Bibliografie 25

Extras din document

Introducere

Oamenii sunt fiinţe sociale. În toate etapele vieţii, oamenii interacţionează unul cu celălalt. A învăţa cum să fii în jurul celorlalţi este esenţial. Astfel şi copiii îşi construiesc cunoaşterea lumii prin interacţiune socială.

Toată lumea a văzut şi îşi aminteşte de perioada copilăriei, de când erau mici, copii care se joacă „de-a mama şi tata”, „de-a şcoala”, „de-a doctoral”, „de-a poliţistul”, etc. Primul lucru care ne vine în minte este că ei imită comportamentele celor din jurul lor, cele văzute la semenii mai mari, dar nu este întotdeauna aşa.

Totodată, unii dintre noi îşi pot aminti plăcerea pe care o simţeau când se jucau, cum se străduiau să îşi ia cât mai în serios rolul şi să fie exact ca mama, doctorul sau doamna educatoare, sau învăţătoare. Pentru asta, copii folosesc limbajul celor pe care îi reprezintă, obiecte şi accesorii pe care aceştia le folosesc, fie că sunt cele reale, fie că sunt jucării în forma acestora, fie că sunt alte obiecte pe care le folosesc „în loc de ”.

Prin această înlocuire, jocul lor devine simbolic, copiii ştiind că este doar un joc pe care îl încep cu consemnul „să ne jucam de-a ”, „Tu eşti , eu sunt ”. Apoi jocul este schimbat cu altul sau continuat în altă zi. Fiecare copil are un asemenea joc pe care îl preferă şi, în consecinţă, un rol care îi aduce cele mai mari satisfacţii. Însă distribuţia rolurilor între copii nu este întotdeauna uşoară. Mai toate fetiţele vor să fie „doamna învăţătoare” şi totuşi, doar una va putea. Ca atare, se naşte o concurenţă şi ele folosesc toate mijloacele pentru a obţine rolul dorit. În asta constă capacitatea lor de a „negocia”, de a aştepta şi se naşte posibilitatea psihică de a amâna ceva pentru mai târziu, ceva ce vrei neapărat acum. Sigur că, uneori, apar supărări, lacrimi sau reproşuri dar toate trec când jocul începe şi astfel se dezvoltă comunicarea între copii. Toate acestea sunt interacţini care dacă nu se petrec în copilărie pot afecta viaţa adultului de zi cu zi.

Jocurile îşi găsesc o multitudine de interpretări şi sensuri pe care mulţi cercetători au încercat să le definească, să le analizeze sau să le aştearnă pe hârtie. Din studiul câtorva dintre ei am ales să pun în evidenţă aspectele şi simbolurile esenţiale care să redea cel mai bine lumea copiilor şi ludicul, magia care persistă în fiecare joc, în fiecare gândire a lor, actualizând, astfel, prin jocul lor, rituri şi mituri ancestrale cu caracter semiotic.

Despre joc şi joacă

Din punct de vedere istoric, rădăcinile jocului se pierd în negura timpurilor. În opinia lui Johan Huizinga „jocul este mai vechi decât cultura, pentru că noţiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită, presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu l-au aşteptat pe om ca să le înveţe să se joace. Ba chiar se poate afirma, fără risc, că civilizaţia omenească nu a adăugat nici o caracteristică esenţială noţiunii generale”

Cuvântul joc, moştenit din latinescul iocus „glumă, şotie, distracţie”, a preluat în limba română şi sensul substantivului latin ludus care desemna deja, în antichitate, o gamă vastă de manifestări populare, începând cu scenele de amuzament din viaţa cotidiană şi terminând cu manifestările agonale, cu caracter sportiv, militar sau religios, ale unui oraş, ţinut sau imperiu.

Jocul apare ca un fenomen complex, ce poate fi definit într-o varietate de moduri. În general, acest termen denumeşte „acţiunea de a (se) juca”, o activitate distractivă practicată din plăcere, mai ales de către copii. Conform „Dicţionarului de simboluri”, „jocul este, fundamental, un simbol al luptei, al luptei cu moartea (jocurile funerare), cu elementele (jocurile agrare), cu forţele potrivnice (jocurile războinice), cu sine (cu propria frică, slăbiciune, îndoială etc.)” După Roger Caillois, este nu numai activitatea specifică pe care o denumeşte, ci totalitatea figurilor, simbolurilor sau instrumentelor necesare activităţii respective, sau funcţionării unui ansamblu complex. În opinia lui Herbert Spencer, jocul reprezintă o „exersare artificială a energiilor care, în absenţa exersării lor naturale, devin într-o asemenea măsură libere pentru a fi cheltuite, încât îşi găsesc debuşeul sub forma unor acţiuni simulate, în locul unora reale” , o acţiune culturală care comunică cu lumea cu sens. Ivan Evseev spune că „jocul este o activitate bazală şi o dimensiune esenţială a omului. Creativitatea ludică se înscrie drept constantă obligatorie a devenirii culturale a individului şi societăţii.”

Ideea fundamentală a jocului este aceea de luare în discuţie a universului cotidian, de redirecţionare a graniţelor acestuia, în sensul dorit: omul preia o parte din puterea divină, din actul demiurgic, pentru a-l folosi într-un scop propriu: omul trebuie să rămână o fiinţă mult mai frumoasă, spiritualizată, mai puternică decât este, redescoperirea unui univers primordial fiind mereu prezentă în această gândire.

Sub orice formă ar fi definit jocul, el reprezintă o activitate fundamentală, mai ales pentru copii, care îl percep în felul lor unic, acesta aparţinând culturii, precum am văzut mai sus şi nu naturii, chiar dacă prin el se pun în mişcare automatisme biologice şi predispoziţii primare.

Preview document

Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 1
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 2
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 3
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 4
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 5
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 6
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 7
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 8
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 9
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 10
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 11
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 12
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 13
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 14
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 15
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 16
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 17
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 18
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 19
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 20
Jocurile de copii - simboluri și semnificații - Pagina 21

Conținut arhivă zip

  • Jocurile de Copii - Simboluri si Semnificatii.doc

Alții au mai descărcat și

Relația Lexic Comun - Lexic Specializat cu Aplicație la Domeniul Medical

ARGUMENT Lucrarea de fata îsi propune evidentierea relatiei ce se stabileste între ceea ce numim lexic comun sau general (este vorba despre...

Aspectele Stilistice ale Faptelor de Limbă la Nivel Lexical

INTRODUCERE Motto: „Stilul nu este ingredientul târziu al idei, ci fratele ei geamăn”. Actualitatea temei. În realizarea acestei teze ne vom...

Interpretarea Frazeologică a Locuțiunilor

1. Cei mai mulţi lingvişti, care s-au pronunţat pe marginea locuţiunilor, au încercat să dezvăluie şi implicit să demonstreze, natura lor de...

Poezia Culorilor și Culorile Poeziei

Atat in literatura romana cat si in cea universala,culoarea a reprezentat mereu un izvor de inspiratie pentru poeti. Fie ca a ajutat la...

Neajungerea limbii în Țiganiada lui Budai - Deleanu

“Şi unde aflăm la istorie un eròe asemene lui Stefan, principul Moldavii, sau unui Mihaiu, domnului Ugrovlàhii, căròra nu lipsea numai un Omer, ca...

Curentul Latinist

Curentul latinist reprezinta prelungirea si amplificarea ideilor Scolii Ardelene in cursul secolulul al XIX-lea, actiunea lui desfasurandu-se...

Originea și Evoluția Limbii Române

Istoricii antici fixeaza catre mijlocul secolului al VIII-lea i.e.n. (mai precis,in 753)data intemeierii Romei de catre legendarul Ro-mulus. Ne...

Frazeologismul

Frazeologismul este „acea imbinare osificata de cuvinte (mai rar propozitii) care se repeta in limba data intr-o constructie sintactica fixata ,...

Te-ar putea interesa și

Optimizarea demersului didactic în grădiniță prin utilizarea resurselor curriculare de concepție proprie

ARGUMENT De-a lungul istoriei educația a înregistrat numeroase schimbări, unele însemnate, în scopul apropierii protagoniștilor acesteia- copiii,...

Îmbogățirea Vocabularului Preșcolarilor prin Activități de Educare a Limbajului

CAPITOLUL I Motivaţia alegerii temei În învăţământul românesc de toate gradele, dar în special în învăţământul preşcolar studiul lexical merită o...

Îmbogățirea și Actizarea Vocabularului prin Activitățile de Tip Școlar

INTRODUCERE Motivatia alegerii temei În învatamântul românesc de toate gradele, dar în special în învatamântul prescolar studiul lexical merita o...

Jocul

INTRODUCERE Actualitatea temei. Cerințele mereu crescânde ale societății contemporane impun învățământului actual sarcini importante care să...

Continuitatea dintre Grădiniță și Școală

Capitolul I. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE 1.1. Noţiunea de număr Ştiinţele privesc obiectele şi fenomenele din natură din punct de vedere deosebite...

Jocul la Preșcolari

Conceptul de joc După dicţionarul Enciclopedic al Limbii Române, noţiunile de „joc” şi „a se juca”, au multiple sensuri. Astfel, cuvântul „joc”...

Rolul imaginației în educație

In vederea realizarii proiectului, voi incerca pentru inceput sa abordez separate cele doua notiuni: educatia si imaginatia. EDUCATIA Cuvântul...

Ai nevoie de altceva?