Organizarea Activităților Independente și Diferențiate la Limba și Literatura Română

Prin activitate independentă elevul este pus în situaţia de a se folosi de achiziţiile însuşite, în mod independent, formându-i primele deprinderi de muncă fizică şi intelectuală. Acest tip de activitate îl obişnuieşte pe elev cu responsabilitatea faţă de anumite sarcini încredinţate; solicită efort propriu în rezolvare, capacitate de concentrare, un anumit ritm de lucru. Elevul ştie că, în urma rezolvării sarcinilor, este verificat şi apreciat, ceea ce îi sporeşte încrederea în forţele proprii. Sarcinile de muncă independentă au, de multe ori, un support creative, ceea ce cultivă elevului iniţiativa, flexibilitatea gândirii, originalitatea şi imaginaţia. De asemenea, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi priceperea de organizare a timpului.

Diferenţierea sarcinilor în cadrul activităţilor independente presupune o bună cunoaştere a elevilor sub aspectul particularităţilor de vârstă şi psiho-individuale. În această situaţie e necesar să se cunoască aptitudinile şi interesele elevului, caracteristicile proceselor lui intelectuale, afective şi voliţionale, rezistenţa la efort intelectual.

Cadrul didactic trebuie să cunoască exact nivelul pregătirii anterioare a elevului: care noţiuni sunt însuşite corect, care eronat, care priceperi şi deprinderi sunt formate corect, care nu sunt bine consolidate, care sunt greşite. În funcţie de toate acestea, învăţătorul va diferenţia sarcinile de activitate independentă; va putea trece de la un învăţământ pentru toţi la un învăţământ pentru fiecare.

Deprinderile de muncă independentă sunt unelte ale minţii. Elevii trebuie să stăpânească mai întâi corect noţiunile utilizate în procesul muncii independente şi apoi să fie antrenaţi să rezolve sarcini cu grad diferenţiat de dificultate. Munca diferenţiată nu înseamnă nicidecum scăderea exigenţei sau o reducere a volumului de cunoştinţe pentru unii elevi. Limita minimă în stabilirea sarcinilor pentru munca diferenţiată o constituie prevederile programei şcolare.

Forme de activitate independentă şi diferenţiată la limba şi literatura română: - învăţarea tehnicilor muncii cu cartea

- compunerile

- tema pentru acasă

- fişele de evaluare

După momentul şi durata desfăşurării activităţile independente pot fi :

- Activităţi de muncă independentă de scurtă durată la începutul lecţiei-învăţătorul se convinge dacă elevii au înţeles şi au depăşit dificultăţile întâlnite în lecţia anterioară pentru a putea merge mai departe;

- Activităţi de muncă independentă de scurtă durată la sfârşitul lecţiei-dau învăţătorului o idee mai clară despre ce s-a întâmplat în plan intelectual în acea oră-ex Eseul de 5 minute

- Activităţi de muncă independentă destinate pregătirii elevilor pentru dobândirea noilor cunoştinţe-este vorba despre utilizarea muncii independente în clasă , individual sau colectiv , ca metodă activă;

- Activităţi independente de lungă durată pentru formarea priceperilor şi deprinderilor de muncă intelectuală.

Materiale didactice folosite ca suport pentru activitatea independentă şi diferenţiată a elevilor

În tratarea diferenţiată cu mult succes se folosesc fişele de lucru individual care permit elevului să realizeze sarcinile în ritm propriu, conform capacităţilor şi nivelului său de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. În rezolvarea fişelor elevii desfăşoară o muncă independentă. În funcţie de subiecţii care folosesc aceste fişe şi de specificul disciplinei de învăţământ supuse cercetării, se pot clasifica fişele în:

- fişe de recuperare (reînvăţare)

- fişe de dezvoltare

- fişe de exerciţiu (de evaluare)