Abilitățile consilierului - Formarea viitorilor asistenți sociali pentru activitatea de consiliere

Consilierea este văzută ca o relație profesională între un consilier format și un client, desfășurată individual și caracterizată prin aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice și prin utilizarea unui set de abilități de comunicare prin prisma experienței, în sprijinul preocupărilor, problemelor și aspirațiilor clientului.

Așadar, o caracteristică esențială a consilierii este cea de facilitare a înțelegerii, a schimbării, a acceptării noilor situații, a integrării și dezvoltării, în detrimentul oferirii de sfaturi sau al coerciției.

Consilierea poate fi de scurtă sau de lungă durată, se poate desfășura într-un cadru organizat sau în unul privat, este un serviciu căutat de persoanele aflate într-o stare de stres, de confuzie și oferă o relație mai disciplinată și confidențială.

Asociația Națională a Asistenților Sociali din SUA (NASW) identifică trei scopuri ale practicii asistenței sociale:

a) să ajute indivizii și grupurile să identifice, să rezolve sau să reducă la minimum problemele care apar din dezechilibrele dintre ei și mediu;

b) să identifice arii potențiale de dezechilibru între indivizi sau grupuri și mediu pentru a preveni apariția lor;

c) să caute, să identifice și să întărească potențialul indivizilor, grupurilor și comunităților.

Fiecare persoană este capabilă să ofere ajutor, să caute sau să primească. Deși unii au abilitățile necesare de a oferi ajutor, alții au nevoie de o formare specială pentru îmbunătățirea abilităților de acordare a ajutorului.

Hopson și Scally (1985) consideră că o persoană poate dezvolta relații dacă are și arată respenctul pentru ceilalți, dacă este sinceră cu sine, poate empatiza și dacă se străduește să nu-i judece pe ceilalți. Dacă relația este stabilită, persoana se poate pregăti pentru a explora ganduri și sentimente, iar prin acest proces se poate dobândi claritate cu privire la clarități sau neclarități, analizând ce doresc clienții să schimbe sau ce nu-i mulțumește și nu-i face fericiți.

Fiecare persoană este unică și trebuie să i se respecte demnitatea. Persoanele sunt scopuri, și nu mijloace pentru atingerea altor scopuri. Diversitatea și varietatea între indivizi sunt dezirabile și trebuie încurajate.