Amiralul Alfred

Alfred Thayer Mahan (27 septembrie 1840-1 decembrie 1914) a fost amiral in Marina Statelor Unite ale Americii, ofiter de pavilion, geostrategist si istoric, care a fost numit „cel mai improtant strateg american al secolului al XIX-lea " Conceptul său de "puterea maritima (sea power) "a fost bazat pe ideea că marina cea mai puternica va controla lumea;

Alfred Thayer Mahan a fost cel mai faimos prezentat în Influenţa Puterea maritima (Sea Power) La Istorie, 1660-1783 (1890). Conceptul a avut o influenţă enormă în modelarea gândirii strategice de marina din întreaga lume, în special în Statele Unite, Germania, Japonia şi Marea Britanie. Ideile sale pătrund încă U. S. Marina Statelor Unite Mai multe nave au fost numite USS Mahan, inclusiv nava plumb a unei clase distrugătoare.

DESPRE VIATA LUI

Nascut la West Point, New York, la Dennis Hart Mahan (un profesor de la Statele Unite ale Americii Academia Militară) şi Mary Mahan Elena, a urmat Scoala de Saint James, o academie colegiu episcopal pregătitoare în vestul Maryland. Apoi a studiat la Columbia timp de doi ani, unde a fost membru al Societatii Philolexian şi apoi, împotriva voinţei părinţilor săi, transferat la Academia Navala, unde a absolvit al doilea în clasa sa în 1859.

Comandat ca locotenent în 1861, Mahan a servit în Uniunea Războiului Civil American ca un ofiţer de pe USS Worcester Congresul, Pocahontas, şi Adger James, şi ca un instructor la Academia Navală.

În 1865 a fost promovat locotenent-comandor, şi apoi ca si comandant (1872), si capitan (1885). În calitate de comandant de nava USS Wachusett el era stationat la Callao, Peru, protejand interesele americane în timpul etapelor finale ale războiului din Pacific.

În ciuda succesului său profesat în cadrul Forţelor Navale, abilităţile sale în comanda efectivă a unei nave nu au fost exemplare, şi un număr de nave de sub comanda sa au fost implicate în coliziuni, cu obiecte atât în mişcare cat şi staţionare.

SCRIERILE

În 1885, el a fost numit lector în istorie navala şi tactici de la Colegiul „Naval War”.Inainte de a intra in atribuţiile sale, preşedintele Colegiului, viceamiralul Ştefan B. Luce l-a subliniat pe Mahan în direcţia de scriere a studiilor sale viitoare cu privire la influenţa si puterea marii („Sea power”). Pentru primul său an la facultate, el a rămas în casa sa din New York City unde a cercetat şi scris prelegerile sale.

La încheierea acestei perioade de cercetare, el a reuşit sa fie preşedinte al Colegiul Naval (Colegiul „Naval War”) din 22 iunie 1886 pana in 12 ianuarie 1889 iar apoi inca o data pe perioada 22 iulie 1892 - 10 mai 1893.

Acolo, în 1887, el s-a întâlnit şi împrietenit cu Theodore Roosevelt, care va deveni ulterior preşedinte al Statelor Unite. Mahan s-a aruncat în bibliotecă şi a scris prelegeri care au atras foarte mult ideile de lucru ale lui Henri Jomini. Aceste prelegeri au devenit studiile sale mare-putere („ Sea power”):

- Influenţa Puterii Maritime de-a lungul istoriei, 1660-178(1890);

- Influenţa Puterii Maritime asupra Revoluţiei franceze şi Imperiului, 1793-1812 (2 volume, 1892.) şi

- Puterea maritima în legătură cu războiul din 1812 (2 volume, 1905.).

- Viaţa lui Nelson: Întruparea Puterii Maritime a Marii Britanii (. 2 volume, 1897) a completat seria.