Antiamericanismul

Introducere

Actualitatea problemei tratate în aceasta lucrare, antiamericanismul, nu rezida doar în corespondentele culturale care privesc fenomenul globalizarii. Este necesar sa distingem câteva lucruri referitoare la termenul antiamericanism, pentru ca la fel ca toti ceilalti termeni politici se dovedeste a fi greu definit. Pe de o parte implica mult mai mult decât o simpla critica a politicii americane, desi a început în acest fel, luptând cu o idee fixa în contextul rutinizarii politice.

Radacinile antiamericanismului sunt regasibile în politica externa americana. A respinge politica externa americana nu înseamna a urî America , poporul sau cultura ei.

Antiamericanismul este cu siguranta fara americanism, o expresie a unui nationalism care este produsul atât al asteptarilor Statelor Unite ale Americii cât si al altora de la ea . Americanismul este fara alte mijloace numai o problema a high politics sau o ideologie. Exprima la un nivel familial, devotamentul pentru steag drapelul are statutul unei icoane si este un simbol al identitatii nationale , precum si celebrarea evenimentelor si eroilor nationali.

Antiamericanismul este în parte, un produs secundar, derivat al marelui succes al Statelor Unite ale Americi din punct de vedere economic, cultural si politic. În acest sens antiamericanismul este cealalta fateta a puternicei atractii exercitate de cultura Americii asupra altor culturi. De fapt, nu este nici un fenomen uniform. Pe de o parte atractia culturala poate coexista cu o antipatie profunda ce provine din sfera relatiilor politice, dar pe de alta parte nu este un lucru obisnuit pentru anumite tari sa-si regaseasca propriul interes politic cu Statele Unite ale Americii, dar sa mentina totusi o distanta culturala. Pe câmpul valorilor politice, influenta americana sau chiar americanizarea s-a propagat în anii de dupa al doilea razboi mondial, când aceasta si-a manifestat puterea de lider în Germania si Japonia si nu numai, ca si actor principal în spatele Natiunilor Unite. Constitutiile Germaniei si Japoniei reflecta inputurile din SUA din perioada de ocupatie, în timp ce Carta ONU are amprentele puternice ale constitutionalismului american, mediat printr-o combinatie a idealismului Wilsonian si pragmatismul lui Franklin Roosevelt. De asemenea, Constitutia Indiei din 1950 a adoptat virtual întregul continut al Declaratiei Drepturilor Omului ale SUA.

Într-o analiza a politicii externe a Statelor Unite ale Americii, este de remarcat propunerea lui Woodrow Wilson, aceea de a crea în lume un loc sigur pentru democratie . Exportarea democratiei nu a fost atât de complicata ca si exportarea bunurilor consumabile sau a culturii popoarelor, dar telul raspândirii democratiei poate fi numarat printre aspectele americanizarii în a doua jumatate a secolului al XX-lea, pentru ca liderii americani nu au separat politica de cultura sau de economie în contextul raspândirii stilului de viata american. Desi aceste aspecte are culturii americane au fost îndragite sau cel putin copiate, de foarte multa lume, ele au fost la fel de urâte si ostracizate de catre altii.

Destul de devreme, multi europeni obsevatori ai Americii, au adoptat o atitudine superioara culturii americane, îndoindu-se daca ceva substantial sau bogat va putea fi produs de o societate atât de materialista si egalitara. Autorul lucrarii America Embattled, sesizeaza parerile unor personalitati marcante, pareri despre anumite aspecte ale societatii americane. Alexis de Tocqueville, a carui lucrare Despre democratie în America (1835) a ramas una dintre cele mai influente analize asupra SUA facute de un observator strain, fascinat de efectele democratiei americane. Pentru toate energiile ei vitale, democratia americana a adus o uniformizare periculoasa a opiniei si o cultura saracita. De asemenea, autorul sesizeaza viziunea lui Baudeleire, mult mai apocaliptica, si anume, asociarea americanizarii cu sfârsitul civilizatiei. Mecanizarea ne va americaniza iar progresul va atrofia partea spirituala a naturii noastre . Sesizarea nu mai putin condamnabila a lui Henry James, care neaga apartenenta Americii la o cultura reala. Însa toate aceste observatii, continua autorul, au fost facute înainte ca impactul Americii sa fie unul substantial din punct de vedere economic, cultural si politic. Prin aceste reactii lumea lua act de nasterea culturii americane, de tendinta ei de expansionism, datorat unui model cultural nou. Prin astfel de reactii se subliniaza pentru prima oara pericolul americanizarii, care este cel mai semnificativ simptom privitor la fenomenul hegemoniei culturale moderne. Producerea unei imagini despre America, ori, mai bine spus, a imaginilor despre America, s-a deschis diversitatii de interpretari, fiind de fapt alcatuita dintr-o suma variabila de experiente îmbogatite mereu, urmarind redarea fidela a impulsului de creare a noutatii culturale.