Asistența socială a persoanelor devianțe

In perioadele de mutatii sociale si de profunde crize in evoluita societatii se inregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale, in randul tinerilor, a actelor cu violenta si a agresivitatii indreptata atat impotriva celorlalti cat si asupra sinelui.

In sfera tulburarilor de comportament un loc important il ocupa comportamentul antisocial. In acest sens cei care s-au ocupat de studiul conduitei, antisocial a tinerilor, au ajuns la evidentierea unui profil psihologic al acestora:

a) Inclinatie catre agresivitate, fie latenta fie manifestata bazata pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor, socialmente acceptate;

b) instabilitate emotionala, generata de carente educationale, si in ultima instanta de fragilitatea eului;

c) inadaptare sociala, provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul cauta sa-l suprime, de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate;

d) duplicitatea conduitei, manifestata in discordanta dintre doua planuri: unul, cel al comportamentului tainic, intim in care se prepara infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie cu societatea, prin care isi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea;

e) dezechilibru existential, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurda a banilor.

Tanarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste intr-o lume disconfortanta, amenintatoare. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat, de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar incarcerat. Neavand vreun statut social de aparat, teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. Mai mult, fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni, fie ca pe toti ii considera asemanatori, el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el in vederea incercarii de a-l reeduca.

Climatul familial joaca un rol important in explicarea conduitelor antisociale (in special conduita parentala). Astfel, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autoritatii parintilor, a controlului precum si a afectiunii acestora, ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. De asemenea, familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza in mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a personalitatii copiil

In familiile in care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv, copilul nu are alta alternativa decat supunerea oarba, neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile parintelui, cu efect negativ imediat in planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tanar. La agresivitate si ostilitate, copilul nu raspunde direct in raport cu parintele agresor, ci indirect prin atitudini si chiar actiuni agresive si autoagresive.

Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste, prin forme de conduita agresiva/autoagresiva.

Pe de alta parte, exista si climatul familial hiperpermisiv in care parintii sunt superprotectori, „invadeaza” pur si simplu copilul cu investitii afective, creeaza in mod exagerat conditii de „aparare” a copilului impotriva „pericolelor si prejudecatilor”. Acest „tratament” educational poate conduce la conduite antisociale explicabile in cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare. Totusi, chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din randul familiilor dezorganizate, nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce in mod automat tulburari de comportament ale copiilor.

O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice, materiale, deoarece realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate.

Tanarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. in forma extrema exista un grad de duritate care-i permite individului sa savarseasca acte crude, dureroase sau degradante. Aceasta lipsa de sentimente este adesea in izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite legaturi superficiale si pasagere.

Comportamentul impulsiv caracteristic este adesea reflectat de schimbarea frecventa a locurilor de munca si de frecvente concedii. Modul de viata pare lipsit de orice plan sau lupta sustinuta pentru un tel, iar absenta sentimentului de vinovatie si a remuscarii este asociata cu repetate incalcari ale legii. Aceste infractiuni incep de obicei in adolescenta cu acte delicvente marunte, minciuni si vandalism. Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. Unii au dificultati in intreaga organizare a vietii lor de familie.

Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii educationale corespunzatoare. Eysenck considera ca acestia fac parte din categoria indivizilor greu educabili. Socializarea lor, care trebuie sa conduca la internalizarea unor norme societale, este mult ingreunata de predominanta rapiditatii inhibitiei corticale.

Alti autori considera ca individul cu o conduita antisociala este un individ cu o insuficienta maturizare sociala si cu dificultati de integrare sociala care intra in conflict cu cerintele unui anumit sistem valorico-normativ, inclusiv cu normele juridice.