Critica Facultății de Judecare

“Critica facultăţii de judecare” , această creaţie aparţine marelui filosof modern Immanuel Kant Lucrarea dată este creată din două părţi , în prima parte are loc o perspectivă trasată artei din punct de vedere estetic , în a doua parte se vorbeşte despre o critică a facultăţii de judecare teleologice.

Preocuparea critică a facultăţii de judecare este de a stabili dacă facultatea de judecare , termen mediu între intelect şi raţiune în ordinea facultăţilor noastre de cunoaştere conţine şi ea principii a priori proprii. Facultatea de judecare în genere este facultatea de a gândi particularul ca fiind cuprins în general În determinarea judecăţii de gust dacă este estetică ar fi nevoie ca reprezentările să fie raţionale în ceea ce priveşte raportul la subiect , adică la sentimentul său Vorbind de agreabil după Kant ni se creează ideea că este ceea ce ne place , chiar prin faptul că place.

Se spune de agreabil că nu doar place , ci că dă senzaţie de mulţumire, senzaţie care creează o armonie cu propriul gust De fapt ceea ce ne place este şi bun , realizat prin intermediul raţiunii a unei plăceri se ajunge la constatarea că acel ceva este bun comparând agreabilul cu bunul , acesta din urmă este reprezentativ în tip ce agreabilul înseamnă desfătare , se ajunge la ideea că bunul , agreabilul şi frumosul desemnează dorinţa ce introspectează plăcere. În ceea ce priveşte judecata care este modalitatea de apreciere ea se raportează la sociabilitate, deoarece se bazează pe reguli empirice , judecăţile aspiră la valabilitate universală care este privită prin două moduri : obiectiv şi subiectiv

Starea sufletească se afundă în comunicabilitaea universală şi desemnează judecata de gust Kant ne îndrumă spre viziunea că nu întotdeauna e necesar să înţelegem prin raţiune , deoarece mai întâi de toate conteză scopul

Principiul a priori este un fundament pe care se întemeiază judecata de gust Atracţia şi emoţia determină în mare parte o judecată de gust dacă vorbim la general doar în cazul judecăţii de gust pură nu se trasează nici o tagenţă cu emoţia şi atracţia

Frumosul se află într- o legătură cu gustul , orice fenomen frumos provoacă o frumuseţe care este liberă şi dependentă

Judecăţile reflexive estetice sunt : agreabilul care evocă o notă de dorinţe , în judecarea influenţei sale asupra sufletului are o importanţă masa senzaţiei agreabile Frumosul este ceea ce ne place prin simpla apreciere , este evident faptul că nu există prin mijlocirea senzaţiei raportate la un concept al intelectului , astfel concretizăm ideea că frumosul trebuie să placă fără nici un interes

Sublim este aceea ce place nemijlocit prin opoziţia sa faţă de interesul simţurilor

Atât frumosul cât şi sublimul se raportează la temeiuri subiective : pe de o parte , la temeiuri ale sensibilităţii favorabile intelectului contemplativ , pe de altă parte , la temeiuri care se opun sensibilităţii prin conformitatea lor cu scopurile raţiunii practice

Prin „ Critica facultăţii de judecare ” înţelegem că frumosul ne pregăteşte să iubim ceva , chiar natura , în mod dezinteresat , iar sublimul să preţuim ceva chiar înpotriva interesului nostru Garantarea legitimităţăii unui tip de judecăţi este dedeucţia care este obligatorie doar dacă judecata pretinde că este necesară.

Întotdeauna judecata de gust caracteristică unui obiect este singulară , doar intelectul poate să ajungă la o judecată universală prin compararea obiectului cu ceea ce provoacă plăcere. Gustul desemnează un principiu subiectiv , putem să vorbim de două judecăţi care se aseamănă totuşi se deosebesc : judecata de gust şi judecata logică ; judecata de gust nu subsumează conceptul în timp ce judecata logică subsumează o reprezentare a conceptelor obiectelor.