Fundamentul etic al educatiei in era digitala

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Fundamentul etic al educatiei in era digitala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Univ. Dr. Carmen Cozma

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Filosofie

Cuprins

Introducere: Cadrul general al proiectului doctoral
I. Provocări etice ale educației în era digitală
II. „Pandemia imoralului” și necesitatea reconsiderării educației contemporane
III. Etica educațională în contextul celei de ,,a patra revoluții industriale”
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

Cadrul general al proiectului doctoral

Mentalitatea curentă este, de multe ori, captivă în mrejele naivului, ironicului, chiar agresivului, atunci când se pronunță ideea de utilitate a filosofiei; și, cu deosebire, a filosofiei morale. Cunoașterii științifice i se acordă un credit necondiționat; rosturile moralei, ale eticii filosofice și aplicate, în genere, fiind lăsate într-un plan secund.

Prin lucrarea de față, încercăm a evidenția și argumenta importanța cunoașterii, înțelegerii și aplicării conținuturilor axiologice și normative ale filosofiei morale, în scopul unei educații corespunzătoare, prin care să se asigure redescoperirea valorii autentice a ființei umane în condițiile unei existențe debusolante sub marca noilor tehnologii informatice și comunicaționale în plin avânt. Intercondiționarea filosofie morală-educație va fi permanent în dezbatere, cu insistență asupra a ceea ce apreciem a fi fundamentul ori temeiul etic al procesului psiho-pedagogic, la nivel individual și de grup, în era digitală; totodată, având în atenție și particularitățile auto-educației, ca și ale educației pe toată durata vieții, în raport cu temelia etică pe care acestea să se realizeze.

Conceptele de referință trimit la cadrul de ansamblu al unei teme aflate la incidența eticii filosofice cu etica aplicată, pe de o parte; iar pe de alta, la abordarea inter- și transdisciplinară în care pilonii sunt: etica, pedagogia, psihologia, sociologia, medicina, comunicarea socială etc.

Ca ramură a filosofiei, etica s-a dezvoltat și continuă să se dezvolte în cultura occidentală aproximativ din secolul IV î.Hr., dacă luăm ca reper pe autorul primului manual de etică astfel consacrat, anume Aristotel. În Cartea I a Eticii Nicomahice, acesta arată că ,,desăvârșit în mod absolut este scopul urmărit întotdeauna pentru sine și niciodată pentru altceva. Un asemenea scop pare să fie fericirea; pe ea o dorim întotdeauna pentru sine și niciodata pentru altceva” . Considerată știință și artă a comportamentului uman, etica se concentrează pe valori si principii care să ne conducă în viață.

Deoarece sintagma din titlul lucrării poate să pară un truism, în reprezentarea inserției eticii în educație, am considerat că ar fi potrivită formularea unui nou concept. În acest scop, am propus termenul de „pandemie a imoralului” tocmai pentru a sublinia urgența pe care ar trebui să o constituie educația în formarea copiilor și adolecenților, în primul rând; cu particularități pretinse de caracteristicile unui timp al vitezei, superficialității, confortului, distracției, beneficiului rapid obținut, al videocrației, dar și al însingurării, creșterii gradului de nesiguranță și îngrijorare, de insatisfacție, datorită crizei spirituale evidente.

În genere, se înregistrează o criză morală, atinsă de problema nonsensului - de altfel, o chestiune pusă în dezbatere încă de către reprezentanții filosofiei existențialiste. Problema moralei și absurdului vieții a luat avânt odată cu filosofia existențialistă dezvoltată în a doua jumătate a secolului al XX-lea, ca o doctrină de revoltă a ființei umane. Este caracterizată printr-o accentuare a individualității, a problemei libertății personale și a subiectivității. Modul de gândire existențialist, ce susține actul decizional propriu, poate fi dublat de aretelogie și de etica pur acțională în care principiul justei măsuri să dea valoare vieții.

De exemplu, în textele lui Albert Camus, constatăm o accentuată preocupare pentru problema lipsei de sens a vieții. Camus s-a afirmat ca scriitor, oferind fundamente teoretice existențialismului, în principal în două eseuri filosofice: Mitul lui Sisif (1942) și Omul revoltat (1951). Opera sa ilustrează, în ansamblu, raportul dintre solitar și solidar în umanitate. Exegeții operei camusiene au arătat că autorul în discuție poate fi considerat un filosof al absurdului și al revoltei. Problematica sensului vieții se află într-o strânsă interdependență cu cea a absurdului, care nu-i decât un divorț între om și viața sa. Angoasa existențială este resimțită atunci când ființa umană caută din răsputeri să-și regăsească un sens pierdut. Așa cum observă autorul francez, absurdul îl poate izbi pe om la orice colț de stradă, în orice etapă a vieții sale. Dar ce este absurdul? O incongruență, o inadvertență între dorințele, visurile, planurile propuse și realitatea existentă întâlnită de om. Sentimentul care se naște este unul de mâhnire, de neregăsire, urmat de o revoltă interioară. De altfel, omul ar avea la îndemână atât atitudinea de revoltă, cât și actul sinuciderii. Camus arată că însăși sinuciderea nu poate anula absurdul existențial, ci poate chiar îl potențează. Sinuciderea nu este decât o mărturie a faptului că viața îl depășește pe om ca individ care a constatat nonsensul. Așadar, absurdul nu poate fi anulat; atitudinea corectă a omului rațional este cea de revoltă. Inclusiv prietenia, ca act interuman, poate fi un ritual al prefăcătoriei în care fiecare invocă sinceritatea drept normă. Omul camusian nu poate fi decât un om revoltat.

Fisiere in arhiva (1):

  • Fundamentul etic al educatiei in era digitala.doc

Bibliografie

Aristotel, Etica Nicomahică, Editura IRI, București, 1998
Banu, Ion, Filosofia elenismului ca etică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980
Bauman, Zygmunt, Etica postmodernă, Editura Amarcord, Timișoara, 2000.
Bernard Williams, Introducere în etică. Moralitatea, Editura Alternative, București, 1993
Boboc, Alexandru, Etică și axiologie în opera lui Max Scheler, Editura Științifică, București, 1971
Bond, E.J., Ethics and Human Well-Being. An Introduction to Moral Philosophy, Blackwell Publishers Ltd., Oxford, 1996
Borradori, Giovanna, Filosofie într-un timp al terorii - dialoguri cu Jürgen Habermas și Jacques Derrida, Editura Paralela 45, Pitești, 2005
De Botton, Alain, Consolările filosofiei, Editura Curtea Veche, București, 2006
De Beauvoir, Simone, Pour une morale de l’ambiguïté, Gallimard, 2003.
Brăilean, Tiberiu, Globalizarea: nenumele nimicului, Editura Institutul European, Iași, 2004
Camus, Albert, Fața și reversul, Nunta, Mitul lui Sisif, Omul revoltat, Vara, ed. I., Editura RAO International Publishing Company, București, 1994
Camus, Albert, Străinul, Ciuma, Căderea, Exilul și împărăția, Editura RAO International Publishing Company, București, 2002
Camus, Albert, Primul om, Editura RAO International Publishing Company, București, 2005
Chirovici, Eugen Ovidiu, Națiunea virtuală - eseu despre globalizare, Editura Polirom, Iași, 2001
Cioran, Emil, Pe culmile disperării, Editura Humanitas, București, 2006
Cioran, Emil, Despre neajunsul de a te fi născut, Editura Humanitas, București, 2006
Collingwood, Robin George, An Essay on Metaphysics, Clarendon Press, Oxford, 1998
Collingwood, Robin George, Eseu despre metoda filosofică, Editura Humanitas, București, 2015
Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuți, Editura Univers, București, 1998
Cooper, K. Robert, Nu-ți sta în cale, Editura ALLFA, București, 2009
Cozma, Carmen, Elemente de etică și deontologie, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 1997
Cozma, Carmen, Introducere în aretelogie - Mic tratat de etică, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2001
Cristea, Sorin, Fundamentele științelor educației: teoria generală a educației, Editura Litera, International, București, 2002
Debord, Guy, Societatea spectacolului, Editura RAO, București, 2011
Derrida, Jacques, Ethics, Institutions, and the Right to Philosophy, Rowman & Littlefield Publishers, Lanhan, 2002
Dewey, John, Democrație și educație. O introducere în filosofia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972
Dewey, John, Trei scrieri despre educație, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1977
Dewey, John, Fundamente pentru o știință a educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filosofilor, Editura Academiei R.P.R., București, 1963
Drago, Marco; Boroli, Andrea, Enciclopedie de filosofie si științe umane, Editura All Educational, București, 2004
Domenach, Jean-Marie, Întoarcerea tragicului, București, Editura Meridiane, 1995
Dumitrescu, Marius, Alchimia devenirii umane, Editura Tipo Moldova, Iași, 2007
Durkheim, Émile, Despre sinucidere, Editura Institutului European pentru Cooperare Cultural- Științifică, Iași, 1993
...