Greața - Jean Paul Sartre

DESPRE AUTOR...

Jean Paul Sartre (1905-1980) este unul dintre cei mai importanți romancieri și filosofi ai secolului trecut, gândirea sa influențând puternic generațiile următoare. Susținător al marxismului și promotor al existențialismului, Sartre câștigă în anul 1964 Premiul Nobel pentru Literatură, premiu pe care, de altfel, îl refuză, după cum a refuzat în 1945 și Legiunea de Onoare. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Greața, Zidul, Ființă și Neant.

BIOGRAFIE

Jean-Paul Charles Aymard Sartre(n. 21 iunie 1905, Paris - d. 15 aprilie 1980, Paris)

A influențat profund generația care i-a urmat, în special tineretul din perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, nu doar prin filozofia și opera sa literară, ci mai ales ca intelectual angajat. Diversele sale angajamente sociale sunt inseparabile de gândirea sa filozofică.

Se naste intr-o familie de burghezi înstăriți care îi oferă o educație conservatoare. Intră la liceul La Rochelle cu accentul pe psihologie, sociologie și filozofie, fiind influențat de opera lui Henri Bergson.

Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, Sartre predă filozofia la diferite licee din Le Havre, Laon și Paris. Prima sa operă literară, La Nausée (Greața) cuprinzând ideile sale filosofice, în special cea a contingenței radicale a existenței.

În 1940, concentrat, ia parte la razboi, este luat prizonier de germani, dar eliberat din un an mai târziu. La Paris participă la câteva grupuri intelectuale de rezistență împotriva ocupației germane (grupul „Socialisme et liberté” care scotea revista cu același nume), activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului și autorităților de ocupație, astfel că reușește să monteze în acei ani piesa de teatru Les Mouches (Muștele, 1943), cu o tematică antiautoritară. În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existențialismului în Franța, L'Être et le Néant (Ființa și neantul)

În 1945, Sartre inițiază apariția revistei literare și politice Les Temps Modernes. În 1946 ține la Sorbona o celebră conferință intitulată „Existențialismul este un umanism” .În acei ani Sartre înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspirație marxistă și manifestă - cu deosebire în 1951-54 - o simpatie față de comunism ca societate alternativă. Dupa inabusirea socialismului, Sartre este sub supravegherea serviciilor secrete franceze vreme de ani de zile, având pe urmele sale zeci de agenți, i se violează corespondența și îi sunt ascultate convorbirile telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „nici un om nu merită să fie consacrat din timpul vieții”, gest care provoacă scandal. Acceptă în schimb președinția Tribunalului Internațional. Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Dupa moartea sa, e considerat „filozoful libertății”, zeci de volume, monografii și studii apar în fiecare an în întreaga lume despre ideile, opera și viața sa.

EXISTENȚIALISMUL...

-este o filosofie ce s-a dezvoltat în Europa în secolele XIX-XX;

-este una dintre cele mai noi filosofii moderne ce presupune probleme legate de natura existenței umane, de influența oamenilor în lume;

-pune accent pe existența individuală, libertate și alegere;

-este o opinie conform căreia oamenii își definesc propriul sens în viață și încearcă să ia decizii raționale, în ciuda faptului că există într-un univers irațional;

-este profund preocupat de emoțiile indivizilor, mai degrabă decât să fie preocupat de intelect;

-poate fi descris ca fiind filosofia existenței.

Atunci când mintea nu mai vede sens în nimic, când mintea devine o mare cicatrice, trupul nu mai dorește să se miște-asta se întâmplă în Greața.

Romanul începe cu un personaj, Antoine Roquentin, care are relații mecanice cu ceilalți, este detașat de oameni, de lucruri, are senzația că nimic nu are sens.

El la un moment dat spune “Am contractat greața”, această greață este o dezamăgire fața de faptul că lucururile și oamenii pur și simplu există, iar aici trebuie de făcut o diferență între a exista și a fi.

Oamenii există pur și simplu în sensul în care viața lor se petrece ca în vis, se nasc, se căsătoresc, fac copii și mor, aceasta este senzația personajului, că ei nu sunt cu adevărat prezenți în lume, ci sunt ghidați de o forță, nefiind deloc conștienți de acțiunile lor.