Istoria Construcției Europene

Introducere

Europa este un continent de hibrizi energici

H.A.L. Fisher,istoric britanic

Trăim într-o lume europeană, o lume multi-culturală, fără îndoială, mare parte din ea fiind colonizată la un anumit moment de o putere europeană sau alta, de aici luând fiinţă şi societăţile care fie sunt bazate pe tradiţia culturală europeană fie sunt influenţate zilnic de valorile acestei tradiţii

De-a lungul timpului au existat mulţi istorici, filosofi ce au căutat esenţa Europei însă aşa cum veţi observa şi din conţinutul acestei lucrări la originea Europei nu stă un principiu fondator original ci trei şi anume principiul grec, latin şi nu în ultimul rând principiul creştin. Europa însăşi este un concept ambiguu cu frontiere imprecise, supusă rupturilor, metamorfozelor, reprezentând totodată spiritualitatea şi materialitatea, dreptul şi forţa, lipsa de chibzuinţă, raţiunea dar şi legenda.

Alegerea subiectului istoria construcţiei europene ca şi suport pentru această lucrare s-a datorat impreciziei conceptului de Europa şi a acelor multe lucruri care îi unesc pe europeni dar îi şi despart, a diversităţii lingvistice, a valorilor sociale diferite iar pentru a se putea stabili cu precizie identitatea complexă vom trata tocmai aspectele sale incerte, vagi.

Reconstruirea drumului parcurs de ideea europeană de la abstracţie la concret, de la aspiraţie la proiectele multiple de aplicare în practică, interacţiunea şi confruntarea informaţiilor sunt obiectivele acestei lucrări.

Europa nu a fost niciodată unită, întrega sa istorie fiind caracterizată prin conflicte fragmentare şi schimbări ale graniţelor politice. Au avut loc importante unificări din diverse raţiuni începând cu romanii, habzburgii, Napoleon şi Hitler însă mulţi au visat la o unificare nu în ideea naţionalismului ci pentru interesele cooperării regionale.

Capitolul I Ideea de Europa

Despre cuvântul Europa se crede că ar proveni din mitologia greacă, Europa fiind o prinţesă feniciană sedusă de Zeus deghizat în taur alb. Termenul capătă un sens când grecii au început să se stabilească în insulele ionice şi au pătruns în ţinuturile ocupate de Persia.

Noţiunii geografice i se adaugă o delimitare în plan spiritual realizată în secolul IV î.e.n de Aristotel când acesta vorbeşte despre popoarele Europei ca fiind pline de curaj, capabile să îşi apere libertatea dar care nu sunt în stare să se guverneze în schimb asiaticii sunt caracterizaţi ca fiind inteligenţi şi harnici dar lipsiţi de vocaţii războinice.

1.1. Identitatea europeană

Ideea de unitate europeană vom vedea că are rădăcini adânci în istoria continentului, Platon fiind primul ce a susţinut idea păcii prin constituirea de confederaţii În acea perioadă confederaţia cetăţilor greceşti deţinea instituţii religioase şi politice comune iar pentru rezolvarea diferenţelor dintre cetăţi aceştia dispuneau de un consiliu numit Consiliul amficţiunilor.

În epoca romană a fost abandonată ideea de arbitraj romanii neconcepând un alt mod de soluţionare a divergenţelor dintre ei şi popoarelor barbare decât prin război şi cuceriri. Aspiraţia Romei sau “Pax romana” avea în vedere unificarea întregii Europe însă sub dominaţie romană.

Adeseori zămislirea Europei este considerată că datează din Evul mediu timpuriu respectiv 500 – 1050, odată cu apariţia unei civilizaţii comune bazate pe creştinism cu capitala la Roma şi având ca limbă educaţională latina. Identitatea europeană a început însă să abia o semnificaţie odată cu apariţia scindării ramurilor vestice şi estice ale creştinismului.